(bonus)

gata. m-am mutat.

următoarele zile vor fi pline de editări ale aspectului, deci ignorați aceasta și citiți doar.

o47_-_truda noastră cea de toate zilele

după multă sudoare (s)cursă și puțin ajutor extern (try: forumuri, site-uri, bloguri și pery), am reușit să instalez platforma wp pe domeniul nou-achiziționat. zic wp nu pentru că aș face reclamă firmei concurente (dacă e cazul), ci pentru că nu știu să poți transfera direct conținut de blogspot pe domeniu propriu. enfin. acum aștept să mi se explice și cum pot afișa direct conținutul transferat al blogului pe domeniu, și mă apuc de personalizat. 

nu voi închide această versiune a blogului. în fond, am cumpărat spațiu pe un an - cine știe ce se va întâmpla, poate oi mai avea nevoie de el...? link-urile rămân active, le voi plasa de altfel și dincolo - asta pentru că blogurile de echipă și proiectele mele personale le continui pe blogspot sau wp (blogul meu de recenzii literare este chiar pe blog.com). la fel mă voi ocupa și de blogroll, pentru că sunt niște oameni acolo pe care taaare mult m-am obișnuit să îi citesc.

dar să nu vând pielea ursului din pădure - aștept întâi indicații cu privire la afișare. acest expert în mysql care am devenit, hahaha. 

în ceea ce privește veștile de pe frontul de-acasă, ele sunt chiar mai bune decât credeam c-ar putea fi. deși sunt mai mereu transpirată și strănut, în special după un efort fizico-creativ extern cum ar fi tunderea jumătății mele, îmi, mi, m-, -m, -m- (așa se prezintă în cărțile de gramatică), deși mă tot dor felurite în urma călătoriei de-a curmezișul orașului de ieri (care a durat de la 11 la 20!), deși încă mai sunt lucruri de făcut (substanțial reduse, totuși), deși... cred că suntem ok. să vedem cum se continuă săptămâna. deocamdată îl las să mai doarmă, ca să blogăi eu. după-masă avem programate niște drumuri și, cine știe, poate că totul va fi mai departe armonios. 

încercăm.

o46_-_stand-by?

s-a activat noul meu domeniu. din păcate, nu înțeleg mare lucru din el la ora actuală. dacă mă descurc cu pașii-mi nesiguri de începătoare, în curând îl veți vedea și trăind. 

deocamdată, cafea fără lapte ;___;, prăjituri rămase de la vecinele bunicii și pregătiri de-un maraton prin oraș, în scopul adunării, scăderii, înmulțirii și împărțirii feluritelor bunuri și servicii. sper ultimul din săptămânile acestea, întrucât vineri ar trebui să merg la școală... să depun un dosar pufos... și să încep MUNCA. mai bine nu mă băgam; puteam face voluntariat liniștită, puteam citi și-mi puteam vedea de  traducerile și scriiturile ocazionale. mnoa.

ah, și pe frontul de-acasă, lucrurile sunt relativ stabile. aseară a fost un soi de dragoste cu năbădăi care nu tocmai m-a mulțumit. al meu soț mai are mult de recuperat în privința exprimării sentimentelor. cândva, se pricepea mai bine. acum, ar trebui să priceapă că nu-mi poate ”glumi” de divorț când are de gând să mă tăvălească în pat. 

bărbații.

... a se vedea arizona, parcă. cannot shoot them either, huh?

o45_-_eu când vreau să blogăi, blogăi

mă tem că tocmai mi-am cumpărat un domeniu web și găzduire pe un an, cu ajutorul unui voucher kuponiada și al firmei blastwave. aștept cu interes confirmarea plății și activarea domeniului, urmând să mă cocoț frumușel călare pe el în următoarele 48h, dacă bankingul a funcționat 100% corect și domeniul se activează corespunzător. evident, voi încerca să mut tot ce am colectat aici până acum, cu cățel, cu purcel, și sper să am succes deplin, întrucât nu prea mă știu la asemenea operațiuni complicate. dacă și aceasta devine realitate, linkul deocamdată inexistent va fi activ până la sfârșitul săptămânii. 

ca post-scriptum, dacă am inițiat corect și comanda ”reset marriage”, poate că mă voi întoarce cu vești pseudoparadisiace tot până atunci. cert este că am în minte nu mai puțin de patru (!) perechi de nași, precum și această locație, care prezintă nu doar avantajul unei super-oferte, ci și decorarea sălii în culorile aproape hotărâte, IF. 

what if?

o44_-_dacă a fost vineri, să pășim în șifonier!

tema zilei de vineri (amânată până astăzi) a fost: leul și șifonierul.

sunt două cuvinte care fac parte din unul din cele două cărți din seria narniană pe care nu le dețin; de asemenea, pe prima - tocmai cea care deschide saga - nu am citit-o încă. ar trebui să completez colecția, însă în ultimii ani mi-am cumpărat cărți doar de la:

a) anticariat (pentru clujeni și internauți pasionați, recomand cu căldură socrate (găsiți un pavilion în iulius mall, la parter, în stânga drumului spre auchan);

b) mai tare decât amazon - pentru că nu are taxe de shipping nicăieri în lume, sau cel puțin nu în românia, spre marea mea încântare; mi-am luat de curând o mică țeapă cu un voucher, dar nu din vina lor, ci pentru că am sperat eu să pot cumula cele 7 x 10% de care făcusem rost; n-am putut, history of middle earth e oricum pe drum, parțial cadou de nuntă :D;

c) reduceri, pachete promoționale, diverse event-uri, de exemplu de la polirom sau editura millenium;

și nici una dintre aceste locații nu dispunea de respectivele cu preț redus. încă.

the journey goes ever on. să vedem ce părere are Sol Ni.

o43_-_mai vii matale mâine!

iarăși a trecut o vreme.

eunoi am fost în concediu; o glumă bună, care devine deja răsuflată. orice ieșire a noastră din perimetrul casnic este etichetată ”dezastru”. mi s-a comunicat, de altfel, la nervi, că nici o clipă alături de mine nu a fost ok. citat aproximativ, căsnicie (deja) în derivă (?), terapie vărelnică pe drumul de întoarcere --- măcar asta, măcar! poate a avut efect. cine să mai știe? cine să mai înțeleagă? dreptate avea părintele lui fulger: nu cerceta aceste legi/că ești nebun de le-nțelegi. 

o42_-_bună dimineața!

mă întrebam de ce am visat atât de divers și m-am trezit atât de frumos, cu un braț aruncat lejer de-a curmezișul umerilor. nu avusesem o noapte de vis în stil formație-dance-răsuflată, și nici... apoi am avut refelația (acesta nu este un typo!): am dormit într-un alt pat, într-o altă casă, cu o plapumă groasă la mijloc de august, cu burta plină, după o jumătate de fata cu portocale.  

eu nu am portocale, am piersici, și niște urme lăsate de gazdele grăbite la scârbici de curățat. apoi stau în dubiu, întrucât prealabil nu am: să-l trezesc? să-l mai las și să iau cartea pe verandă? să pregătesc un mic dejun copios, deși lipsit de licoarea zeilor? să fierb totuși licoarea zeilor din rămășițe din dulap, și s-o înghit fără atracția principală? vacile-s aproape, deci laptele din frigider e nefiert. experiențele mele cu fierberea laptelui nu sunt demne de menționat.

la țară e frumos. în țară e frumos. pe mine însă mă paște o excursie acolo unde și împăratul merge singur (zice-se), deeeci... pe curând (era să fac un ne-typo nerușinat, ha!).

o41_-_culinăreală și drame

cert este că am burta plină. de slănină cu ceapă friptă în frigăruie confecționată ad-hoc de un tată care părea să fi uitat că m-am hrănit cu asemenea delicatese când colindam munții cu el, la concursurile lui; de aici: ”dar... o mănânci” (șovăielnic) - ”normal că o mănânc!”. de ce m-aș fi obosit s-o prăjesc, dacă n-o mâncam? așa că dusă a fost porția dublă decât a bărbatului, și așa ne spune lumea că suntem subnutriți (conform IMC, chiar suntem). burta mai este plină de guiaș preparat de același tată, cu ajutoare pricepute (feat. cuțite proaste) care i-au curățat, spălat și tăiat legumele. am mâncat pentru prima dată în viață carne de miel: e... mâncabilă, dar am decis că nici de acum înainte nu o să mă dau în vânt. 

o40_-_dacă e marți, sunt filme chinezești!

tema de astăzi a fost inspirată dintr-un banc de gimnaziu spre liceu:

chinezul se va răzbuna.

jur pe ce am mai sfânt că nu îmi amintesc scheciul bancului, însă. ideea se învârtea, cred eu, undeva în sfera ”două mingi de ping-pong”. ar trebui întrebat mircea, însă mircea mână-n luptă vijelia-ngrozitoare și nu e disponibil la numărul de telefon pe care nu îl cunosc. are feisbuc, însă personal sunt anti-feisbuc. 

de undeva trebuie să fi apărut și răzbunarea asta, deși de ce tocmai a chinezului, mă întreb. o fi fost marcat creatorul bancului de filmele mute cu bruce lee (erau mute?) - alb/negru sigur erau - în care toți marțafoii așteptau frumos aliniați să fie snopiți, iar când atacau, o făceau pe rând, în șir ordonat, probabil după o categorisire prealabilă în ordinea cnp-ului. 

era doar china.

și iată că tema zilei mi-a dat ideea să:

a) vizionez 1-2 filme cu bruce lee; 

(care, știm bine, îl bate pe van damme)

b) postez despre răzbunare, despre care, se zice, e bună de la rece - a zis-o tarantino în kill bill, dar cu siguranță s-a găsit cineva să grăiască astfel înaintea lui; de îmi amintesc bine, era un proverb sicilian - ceea ce îmi amintește că nu am reușit să mă conving să sfârșesc de citit nașul - poate tot filmul o fi soluția.

o temă fructuoasă, zic. să vedem și opinia lui Sol... Ni!

o39_-_atât de.

pentru că acum pot şi 
poate
voi avea ştiinţa 
să şi cred.

o38_-_frica ucide mintea (f. herbert)

cel puțin două alte bloggărițe pe care le citesc au exprimat ceva asemănător în ultimele săptămâni: dimineața (sau în orice alt moment al zilei) deschid calculatorul (sau televizorul, sau primul ziar care le cade sub mână) și prima senzație este să se vâre adânc cu capul între umeri, în nisip precum struții, sau înapoi sub pătură, unde e cald, departe și uitare.

*iată: spunea și dina & menționa și zâna;

și de unde, de neunde nu se sfârșise bine impactul crimelor de pe insula norvegiană, iată că se descoperă că și ungaria are o insulă (cel puțin una), apar la suprafață supraviețuitorii (din câte am înțeles, tot unul, deocamdată), și reiese o nouă poveste demnă de clive barker sau serge brussolo. 

la turda, accident cu 5 persoane decedate.

la londra --- se știe. încă nu s-a terminat?

la cluj... la cluj e cald, e bine, criza matrimonială pare să se fi soluționat - momentan sub armistițiu, soții respiră, însă eu doresc să merg voluntar în austria și pentru prima dată îmi este mai frică de europa decât de românia.

o37_-_duc o viață complexă...

primo --- avem pisici cu clopoței :D.

vor fi și imagini documentare de îndată ce găsesc cablul de date, na.

secundo --- azi am pictat! a trecut atât de mult timp... mi-am dezgropat acrilicele cu care, cândva, realizam proiectul de atestat la liceul de artă, și mai apoi tricoaie-cadou pentru foști iubiți (ha-ha), și le-am utilizat cu destul succes. au termen de garanție ianuarie 2013! la fix, aș zice, și 10 ani, ce calitate! 

am în plan alte trebi decorative - acum au fost pereții bucătăriei, pe unde a dat soțul (pfff) neregulat (nu soțul neregulat, nu este un adjectiv; este un adverb pentru ”a dat”) cu var acum ceva vreme. aș putea adăuga și poze, însă motivația pentru care nu le adaug deja se găsește la punctul primo.

a mai fost și tavanul, pentru care trebuie să confecționez un abajur din duplex; cu termeni precum ”duplex” și ”acrilice”, clar mă simt ca în liceu! astfel, arta aduce bună dispoziție. am terminat și proiectul fotografic pe un an, completabil cu fotografii random; șiii plănuiesc o decorațiune pentru ușă, tot din duplex, și una pentru scară, din autocolant.

cred că îmi fac blog de do it yourself, prea multe-s făcute de mâna noastră în casa asta!

(la cel mai serios mod, pe lângă cel culinar)

astăzi a mai ieșit delicioasă și mazăreaaaaa.

iar pentru vineri, am o temă restantă:

vodă prin lobodă.

este în totalitate vina lui Sol Ni., al cărei punct nu știu exact unde mai vine.

despre vodă nu știu mare lucru, însă despre lobodă... loboda poate fi strecurată, într-una dintre regiunile din care provin, în borș, preparat pe care îl urăsc din suflet. însă, în cealaltă zonă de baștină-mi, loboda se poate amesteca, în lipsă de răcuină, în plăcinte specifice bunicești (deși sunt cunoscute drept ”codrenești” prin urbe), împreună cu brânză răsată. nu vreau și nu pot să explic ce delicatesă rezultă. 

o36_-_prima mea leapșă (a se citi pe un ton plin de mândrie și patriotism)

încep cu o leapșă preluată de la Sol Ni., care își schimbă prea des titulatura --- precum pe blogu-mi de recenzii literare, unde îmi storceam creierii s-o completez cu cărți, această listă îmi cere filme favorite, așezate după abecedar; să purcedem, zic. 

o35_-_copilăria îmi reamintește: werbung!

pe fugă, blogul fotografului nunții noastre (seamănă a formulare bisericească, însă nu este) --- globul lui radu. detalii multe și felurite cu altă ocazie; pe scurt, NE PLACEEE O.o!

o34_-_dacă e marți, e vacanță!

☞ am lipsit o vreme din spațiul virtual, întrucât m-am măritat; da; în sfârșit --- apocalipsa? n-a venit. ba chiar a fost mult mai frumos decât mă așteptam... însă lucrurile nu sunt tocmai roz-bombon acum, așa că încerc să le dreg, iar în încercarea-mi petrec mai mult spațiu în viața reală decât în cestălaltă ☜

totuși trebuie să îmi fac tema.

o33_-_cugetări semnificativ-biblice (watch the numbers!)

chiar atât de fragil să fie?

; de aici

#40. ca să urmeze cele 40 de zile până la înălțare.

o32_-_dacă e vineri, e coada... săptămânii!

e vinerea mare paradoxală, și nu voi mai blasfemia precum aseară. aseară eram ruptă-n felurite chipuri, după sărbătorirea romantismului extrem maratonând desculță pe asfalt încins de vest (nici o diferență față de asfaltul încins de sud, cred eu), ca să-mi dovedesc disperarea și alte cuvinte cu d. by the way, am decis: NU îmi mai arăt disperarea. faptele de ieri (joia mare paradoxală) mi-au arătat că prea exagerez; prea dau apă la moară. dacă vreau respect, nu îl câștig fugind pe străzi desculță, căpiată, cu bunătate de rochiță în dezordine și pe cale să fac infarct. chestiile astea lacrimogene bollywoodiene, pare-mi-se că nu funcționează conform planului. după o vreme, e nevoie de calm și de sânge rece. mna. 

o31_-_bună dimineața!

amr 3. și cu ce amr din astăzi, 3 și o frunză, cum număram ”când eram mică”.

și pentru că inspirația personală e scufundată în pastile calmante (m-au luat durerile nefacerii), am ales, pentru prima parte a zilei, să lincuiesc către un post tematic, pe gustul meu. ingioi!

o30_-_am schimbat prefixul, dar năravul... da?

aprob când mi se spune, încercăm; și reușim.

mă întristez când aud, nu se poate -- însă, cum-necum, se produce surpriza, și atunci...

dau din coadă pe idioțește când e sigur. 

(iar după punct, dacă urmează dezamăgirea cumplită că, de fapt, nu e ---.)

(bonus) dacă e marți --- e tare, de data aceasta!

acum, eu și construcțiile... we have a history :o).

în clasa a douăsprezecea (pfff, ce mi-a plăcut să scriu corecțește românește!), un prieten de la liceul de construcții din urbea-mi cu pretenții de municipiu m-a rugat să-i redactez atestatul profesional. acesta se întâmpla să fie despre CĂRĂMIZI. best atestat ever! am aflat tot ce se poate ști despre consistența, dimensiunile, cantitățile necesare amalgamului etc., și mi-a plăcut maxim să-l surprind recitându-i-le. ajungi să înveți dacă tooot citești. 

ulterior, contact cu domeniul am luat destul de puternic de când cu apartamentul propriu, sau, mai bine zis, de când cu viitorul soț propriu care s-a apucat a meșteri felurite prin zisul apartament. feluritele, care mai de care, de la gleeet (my favourite!) până la domostuck (și nu este o reclamă), până la explicații de ”cum putem înlocui pereții” - întrucât locuim într-o cutie. 

anyway, ideea de beton, totuși, este departe de cutia noastră sau de antecedentele cărămidărești. BETON este un cuvânt fost cul (a se citi în varianta franceză, unde înseamnă, printre multe altele, cur), folosit în esență pentru a arăta cât de mișto/mirific/mirobolant este un lucru, o ființă, o stare sau, mă repet, un cur. de asemenea, exista în varianta superlativă beton armaaat (neapărat cu acest a prelung, ca în finlandeză).

mă mai duce cu gândul și la metropole, de obicei descrise ca simfonii de metal/oțel/fier și beton - cuvântul concrete sună mult mai bine în context, și iată cum din tema de marți am scos un sfert de eseu lingvistic.

capisci?

o29_-_mi-e dor, mi-e dor de frații mei din labrador!

uneori mă simt de parcă (zic, de parcă, pentru că nu am idee cum se simt ele de fapt) aș fi una dintre acele femei abuzate, fizic, verbal, & sau /, în orice caz, abuzate, bruscate, asupra cărora se face uz de violență. vezi doamne, îmi înțeleg vina; până la un punct. există un punct în care nu mai poți arunca pisica - pisica se înmoaie și nu mai e pasabilă. există punctul acela în care orice om cu o urmă de glagorie știe să-și stăpânească reacțiile, știe să facă pasul înapoi și să se calmeze, să privească lucrurile într-o altă perspectivă. 

ori omul ăsta pare să nu mai știe să se oprească în acel punct. 

două zile de obiecte distruse, răceală, seismograf și ochi umflați de plâns. două zile în care, cred, ar fi trebuit să ne bucurăm de numărătoarea inversă și de oamenii dragi care, surprinzător, și-au confirmat prezența la evenimentul nostru. două zile în care trebuia să chicotim complice, să ne ținem în brațe, adăugând (la fel ca dimineață) un ursuleț foarte moale - care, cândva, mi-a adus un inel, așa cum moș crăciun aduce cadouri, în care voiam să fie dragoste sub toate formele, moale și iute și intens și molcom și, și, și, mă pierd în detalii când vine vorba de ce lipsește. 

a început săptămâna mare. această parodie care, sper, nu va deveni tragicomedie. 

o28_-_post autosuficient zis wtf!

astăzi sunt nemulțumită, pentru că astăzi vine după trei zile (parțial) mulțumitoare. singurul lucru pozitiv: standul! tocmai standul de culoare movulie, care se asortează cu netbook-ul maroniu, pentru a-mi da o stare de spirit neamorție în această zi gri și atât. hrrr.

statistic, am pierdut timpul de la ora 8:00 și până acum. am vizionat ceva episoade din seriale promițătoare care s-au născut pentru a mă ucide în chinuri, în final (the 4400); din seriale deocamdată doar promițătoare care nu mă chinuie încă (alphas); și din seriale cândva dragi care au devenit otrăvitoare, but i watch them for the porn (torchwood, ajuns la nivelul iv, american, oh my).

altceva, nimic. în curând, ora 20:00. am de pregătit o tartă cu vișine expirate, de făcut un duș de vreo oră ca sa curăț plictiseala și praful interior, de cărat niște vrafuri de haine sus/jos, și mai ales de adunat orice urmă de energie pozitivă mitic existentă înăuntru pentru a-mi întâmpina cum se cuvine viitorul soț. mrrr.

hrrr-mrrr, mi-e de-o bere și de uitare, de înapoi-în-timp să văd. 

m-a obosit anul acesta mai mult decât mulți alții. mi-a cerut mai multe decât mulți, și mi-a oferit înapoi pe măsură. am aflat mai bine și mai clar ca niciodată că orice în viață are un preț, și de multe ori tva-ul este bine camuflat la capătul etichetei. 

deci, cu mrrr și hrrr, mai am 4 ore la dispoziție să-mi coc tarta, să îngrijesc pisicile neglijate, să mă curăț de păcate și să fac slalom sus/jos pe scări. bonus, poate, poate nu, și poate de mâine începe o scurtă eră în care se stă liniștit, se organizează și se lasă deoparte dramele personale, de cuplu, de familie etc. 

aș vrea să fiu zen, ocultă și hippy ca să fie bine. 

ca să fie --- eu.

(bonus) dacă e vineri --- e târziu la fereastră!

la fereastra mea, ăăă, a ta, de fapt - târziu. asta pentru că Sol este pasionată de romanțe. 

eu una am un singur lucru de spus pe această temă: îmi plăcea și încă îmi place să trag cu ochiul în casele oamenilor, pe înnoptate. oricât de kinky ar suna, nu sunt un soi de peeping tom autohton, feminizat. când eram muuult mai mică (acum sunt doar un pic mai mare), pe drumul extrem de kilometric de la ”oraș” la ”țară”, treceam deseori prin sate, comune, etc. și ce putea fi mai plăcut decât să admiri arhitectura, așezarea, trăsăturile...? ei bine, putea. mai vedeai o sclipire dinăuntru. un chip la fereastră; un gest; o farfurie. cel mai frumos era în preajma sărbătorilor de iarnă, când vedeam sute de brazi împodobiți diferit și strălucind, fiecare, pe limba lui.

încă mai trec așa, zăresc lumină înăuntru din autobus, și îmi place să îmi imaginez cine locuiește înăuntru, ce face acolo, și de ce. fiecare interior târziu de casă e un pretext pentru o poveste, în fond.

p.s. e oficial, mă mărit peste 10 zile! am una bucată înștiințare de la primărie în acest sens. deeeci - când aveam vreo 20 de ani ---. :D

(bonus) dacă e marți --- e moale.

prima noastră* temă, am decis, se va situa întotdeauna marți. dacă e marți -- azi e moale.

ada milea-moale

Asculta mai multe audio diverse

pentru mine, moale înseamnă această piesă de ada milea, ascultată întâia dată într-un atelier de pictură în care se și dormea, se și mânca, se și bea, se adăposteau porumbei, țigări, pietre de râu și filosofii neîmpărtășite. era boem? încă nu știu. era moale? rareori, poate după lăsarea prafului; și poate, draperiile, dar nu le atingeam, de frica aceluiași praf. 

cineva, cândva, un nume într-o carte, mi-a parafrazat melodia:

ce frumos e să spui moale,

moale este ursulețul --.

adică, eu. 

am avut un coleg care vedea înăuntru, fără a fi gastroenterolog(ist). el a spus despre mine, de asemenea, că sunt moale, dar cred că se referea la niște părți anatomice de asemenea descrise ca fiind ”calzi”. vedeți voi, limba română este maxim de permisivă. 

* Sol & subsemnata

o27_-_mai -- mai -- mai cu soare, bre!

în continuare îngrijorată că sunt singura persoană dotată cu interneți căreia nu i se încarcă El Jay de aproape 24h, prefer să mă cușionez (cușiona, a se = sinonim cu perni, a se; semnifică învelirea într-un strat grosuț de materie repelentă și impermeabilă, care oprește spaimele, angoasele și îndoielile) în amintirile de acum câteva zile. să fi fost... alaltăieri. da. duminică.

a fost o duminică sfârșită în scrânciob, parcă pentru a compensa momentele de gelozie și de tăcere ulterioară, parcă pentru a șterge urmele criticilor (”iarăși... și doar ai promis...”), încruntărilor și pauzelor vinovate (”cum să nu fi auzit de el? ești un incult!”). scrânciobul ăsta -- trebuie că. și mă opresc, pentru că, în fond, a fost acolo dintotdeauna.

o26_-_să mori de dragoste uimită.

traducerea agricolă a mers mult mai bine decât mă așteptam: a fost o mică plăcere nevinovată, care mi-a luat circa 3 ore, în timp ce-mi lăsam jumătatea să doarmă mai mult decât ar merita cineva. hmmm.

așadar azi: umblătură. e prima zi când nu am de tradus și mă simt cam derutată, însă fâțâiala de la fac (nu a mea, deși arată comunist de bine) la școală (a mea viitoare, și multiculturală) la sediul pedagogica (întrucât da, va trebui să urmez miraculosul modul) la cumpărături (am descoperit că fixativul nu e suficient de zdravăn pentru freza de nuntă; în plus, nu mai avem unt și există un nou substitut de raft de prins în bucătărie) - în vizită și iar acasă.

a propos de vizite, tare bine mi-a prins întâlnirea cu o veche prietenă zilele trecute! m-a ascultat, și-a dat cu părerea, ”te iubește - îl iubești”, toată lumea e în acord în această privință. doar că, eu de ce nu simt c-ar fi așa?! 

o25_-_radius + ulna = love

cel mai recent efort de traducere (încheiat în urmă cu cca. 2 minute) m-a spălat pe creier, și nu pe cap O.o -- e drept, ador să traduc cam tot ce e medical (ipohondria o fi de vină?), însă partea chirurgicală, cu denumirile și verificările sale, mă scoate din minți. în fine. s-a terminat.

următorul efort de traducere se va centra pe, lo and behold, agricultură. ceva nou, deloc proaspăt, pentru că încă nu am fermă în australia să-mi fie necesare cunoștințele despre semințele tratate. dar nu se știe. niciodată nu se știe.

și nici aseară nu am știut ce va urma până nu (l-)am trăit. scurtcircuit.

o24_-_sophisme (cu ph 5,5)

mă gândesc că abia atunci când voi înceta să te consider obiect sexual și te voi privi ca pe un om care nu este o simplă prelungire a penisului (cum grăia un banc expirat într-o vreme și mai demultă), atunci și abia atunci voi ajunge să te tratez așa cum ai nevoie ca să mă tratezi așa cum am nevoie.

nevoile -- și neamul.

o23_-_Doamne, ocrotește-i pe români!

o22_-_nc17, adică, nu e pentru minori???

o21_-_la răscruce de cânturi

o20_-_în care mă plâng.

m-am întors unde nu îmi amintesc să fi fost: la spălat de cămeși și tchiloți(-ari) manual. 

MANUAL, zic. 

o19_-_despre groapă.

mi-a fost... chef să scriu, însă circumstanțele nu mi-au permis-o. sau permis-ul, întrucât scris-ul este de gen-ul neutru, așeee?

o18_-_nu-mi mai știu ziua.

astăzi sunt în dispoziție de:

bloguri; urzeală; somn; apă (multă); țopăială imaginară.

o17_-_de-a dreptul obscen.

note to self: mai verifică și termenul de valabilitate de pe cutie înainte să arunci 250 ml lapte cu tot cu trei soiuri de cereale din el deoarece s-a brânzit la microunde. mda. așa mi-am început dimineața: refăcând laptele vărsat. do not cry over spilt milk, se spune. n-am plâns. l-am aruncat la gunoi. bine că mai era.


de fapt, dimineața a început mult mai devreme, ca orișice zi de lucru a lui. dar nu mă plâng. ieri ne-am trezit la 11, după un somn al meu de 12 ore, aprox. pentru prima dată în muuultă vreme, am adormit înaintea lui. și pfff, dramă și ieri. cum să te culci la 2 când știi că te trezești? sau nu, cum a și fost, de-am tras și am rugat și am implorat și tot în capul meu s-au spart oalele de copil mofturos și fără răbdare.

spune, nu mai am răbdare.

păi și? eu cum mai am? după ce că vin pe locul 3, deocamdată, după joc și după carte? ai noroc că-mi place parfumul pielii tale dimineața; și seara; și mereu, chiar dacă-i atinsă de transpirație sau praf întărit, e tot așa, și o prefer fără diavolul-pestriț sau cum îi zice sticluței ăleia de-o ții pe raft să-mi cadă în cap când șed pe budă.

în fine. ni s-o întoarce și apetitul. adică lui.

dar am descoperit un nou passtime de minune. scormonitul în papuci la mall. adică în auchan. pfoaaaiii ce ne-am mai distrat. 15 roni gaură în buget, dar parcă-parcă a meritat. cu predilecție maldărul de papuci adunat. săracii mapeți de la mall. trudi-v-or.

o16_-_îmi urăsc munca.

urăsc să traduc la ora asta și mai ales contratimp. îmi vine să scriu ”reseteală” în loc de ”resetare” și să fiu extrem de creativă cu limba română. s-o abuzez creativ și recreațional.

măcar pisicile au fost inimaginabil de cuminți toată ziua.

coc ele ceva.



dacă nu pierdeam un ceas jumătate căutând o stradă idioată pe care nici nu am găsit ce mi se recomandase, acum poateee aș fi terminat deja. dar așa -- mea culpa. a trebuit eu să petrec 1 oră și 20 de minute (!) la telefon cu a mea mumă, disecând probleme telenovelistice de familie și comentând faptul că, dacă mă mărit, nu am voie să mă joc cu urși de pluș.

ba că da.

o15_-_nu.

am constatat astăzi că viața e altfel cu un abonament pe toate liniile.



însă atât. calling in sick. și așa că managerul de proiect nu înțelege cum e să izbucnești în lacrimi din oră în oră pentru că ai o infecție a sinusurilor; ai primit un rezultat negativ la analize; îți amorțește mâna stângă ore la rând; crezi că șansele să mori dureros în următorii 3 ani ți-au crescut cu 80%. 

o14_-_mușețel.

în zilele când nu sunt singură acasă (ha!), îmi vine greu să postez. de parcă energia mea s-ar consuma pentru spoială (a bucătăriei, de data asta) și dramă (mult mai puțină decât de obicei, dar însă totuși...). la acestea se adaugă un praf de îndoială cu tentă erotică și ceva împliniri; i-ha, fotografii de nuntă avea-v-om, dacă mai facem, dacă mai fi-va... nuntă. nu în cer, precum la bacul dezastruos (zic ziarele). ci pe pământ. precum în cer, așa și pe pământ.

cândva gândeam așa.

am stricat filmul.

și pe deasupra, lucrul nu mai contenește. mi-am trimis probele de traducere incomplete, totuși le-au acceptat. dar hei, oricum nu doresc maxim să lucrez cu un birou din românia, cu atât mai puțin loco.



poate că mâine mă trezesc din nou ca para (focului).

știți leacuri pentru gingii inflamate?

(bonus)

cât de cool e să mergi la magazin (hypermarket, în fine), să ai 30 de lei în portofel, iar tanti de la casă să te anunțe că te costă 29,78 :D :D :D



the things that make me happy. ridiculous.

o13_-_cu pisici.

firește, în această imagine pisicile par călduroase, prietenoase și pregătite de nesfârșite sesiuni de mângâieri. de faaapt, esența răului este ușor detectabilă pe mutra celei de sus -- pisica rebelă, pisica nesuferită, pisica pe care aș șuta-o 90% din timp. pe de altă parte, în față, se remarcă figura inteligentă și elegantă a supranumitei puf alb. caaare, dacă mai pândește multă vreme cana mea de ness cu lapte, va fi mânjită pe bot cu el. 

totuși, nu o vreau și pe ea hiperactivă O.o

what else? trebuie să demarez în trombă traducerea (intenționam să termin azi spre a beneficia de cele două zile libere care urmează); încerc să urmăresc camelot (versiunea eva green & joseph fiennes); am chef de lecturi electronice. 

și nu îmi împart ness-ul cu pisica. nu-nu.

o12_-_țângurile ce le-ndoi pentru lovire.

i. cu privire la subiectul pisici, dețin acum o pisică tare cuminte și una la fel de zăludă ca înainte de bătaia încasată mai devreme și de zgârieturile adânci crestate ca revanșă; cea cuminte șede în aceeași poziție de ceva ore și mă privește cu ochi mari care întreabă, ce-am făcuuut? cealaltă este la a doua muscă copioasă pe ziua de azi. pe aceasta chiar i-am servit-o eu, ca să salvez perdeaua. the things i do for love.

ii. fix când mă apucam vitează de-un zdravăn re-reading asoiaf (și citeam cu spor a patra pagină), reușește managerul de proiect să facă platforma să meargă. jolly fuck, iată-mă lucrând pe promisiuni din nou.

iii. vremea ar trebui să se care spre est, vest, sud sau nord, doar să redevină cu soare și fără vântul care-mi intră în ceafă și-mi iese pe nări sub formă de șuier, sau îmi coace îndărătul frunții ca un pumnal. cred.

iv. îmi stă deci bine cu pumnal în frunte?

v. my man is totally unpredictable, childish and faaar from understandable. acum, zice el, iubesc banii. credeam că pe altcineva. cine o mai fi și ăsta, banii? să ascult madonna mai des? dar tot ne căsătorim, zice. mai sunt cinci săptămâni. în balon. că dacă mă tot privează, iar devin isterică. asta dixit tot el. și cine se va sacrifica pe altarul răbădării? moi-meme. de data aceasta pentru că am obosit să tot argumentez.

p.s. am primit azi în dar o marlboro mentolată. uaaaiii ce bună a fost! calitate mult peste viceroaiele mele insipide. dar cui să-i dea mâna? mai bine cheltui mai puțin pe țigări care îmi dau dureri de cap, nu?

o11_-_de ce nu-mi știi?

aceasta este o parafrază inteligibilă și nu inteligentă a faimosului titlu de ce nu-mi vii. cred, cel puțin, că exista. de parcă eminescu îl scornise. y/n? who guesses gets a cookie. cu toate că numai despre prăjituri nu doresc să polemizez acum; mi-au sufizat cele imprăștiate pe hol în urmă cu niște seri, din motive serial killer de idioate. despre idioțenie și vederi înguste și păreri meschine se va scrie, așa ar trebui.

nu îmi mai suport o pisică. voi părea desigur lipsită de sentimente dacă voi afirma că, din două pisici, una se dovedește constant puf alb, iar cealaltă puf gri. aș istorisi diafimul chiar acum, dacă nu m-ar presa chestiuni stringente. e povestea care mi-a bântuit copilăria. și adolescența. și mi-o amintesc și acum. am fost eu însămi ba puf alb, ba puf gri. au fost și alții. nici unul precum pisica vinovată, care, spre deosebire de pufa albă, e incalificabilă și ar trebui vârâtă cu sila într-o casă de corecție pentru pisici năroade. aș putea sponsoriza una, întrucât să o conduc... și cum să expulzezi o singură pisică? mai ales când nu e preferata ta; când se întâmplă să facă a mia prostie și ți se spune, păi pe tine te-a ales. grozav. puf gri needs to crawl under the furniture and get a life.

nu îmi mai suport nici jumătatea. am senzația că nu înțelege. am senzația ca nu îl înțeleg. trăim în lumea noastră neînțeleasă și neînțelegătoare în care orice pas înainte e tremurat, nuanțat, iar orice pas înapoi, genune, că tot ziceam de eminescu. și uneori aș vrea să fiu din nou în septembrie, să fiu altfel, să zic altfel, să fiu atunci cu mintea de acum, atunci, când încă nu erau lucruri pierdute și încă nu învățasem să ne mințim.

alexandru andrieș a zis-o bine, cu a lui cea mai frumoasă zi.

de aceea nu recuiesc nimic astăzi, și nici la borgias nu mă uit. pentru că mă plictisește.

o1o_-_așa trecu grigore munții.

azi nu.

boală. deadline. plâns mocnit. plâns în hohote. control medical. pisici zălude. încercări idioate de a readuce morții la viață sau viața la morți. ură de-bilă, de bilă, debilă. necesități. priorități.

azi nu.

mai vii matale mâine.

oo9_-_adresat.

spifirici, spirifici, fii mândră de mine.

în loc să traduc de probă (deadline: vineri), am dat gata game of thrones și m-am apucat de the borgias.

procrastination ca-n ye olden times, mă tem, dar cu ce preț?

(bonus)

locație de filmare
ursul, acum aproape un an, era acolo.
mdina.
vechea capitală malteză.
dacă ar fi știut el pe atunci că pe aceleași ziduri unde și-a plâns iubirea lăsată acasă și și-a vânturat pufoșenia, călca-v-or (???) aceștia.
mdina.
nu. pot. a. crede.

oo8_-_leac de ploaie.

it is somehow disturbing that the actor playing sandor is called rory, of all names. 

firește, asoiaf s-a citit cu secole în urmă, atât de secole încât abia ieri ce mi-am recuperat ultimele două cărți din serie, serie dobândită cu circa 3 ani în urmă și recuperată, finalmente, IERI. cu una bucată copertă ruptă și, ce-i drept, recartonată profesionist buuut, alas, my poor book :/. ele călătoriseră taman din croația pentru mine, în vremea în care n-avea românia habar de traduceri aiurite, lord mână. hm, hm, cine știe, cunoaște.

thrones însă am tot amânat să văd (ca și robotzi). pe de-o parte, din rațiuni orgolioase. castul meu, despre care poaaateee ar trebui să vorbesc cândva, nu se regăsește, evident. pe de altă parte, din lipsă de timp, dispoziție, drama-free life și cookies. 

oricum, ieri am dat gata 4 episoade și azi intenționez să termin cumva, printre probe de traducere URIAȘE ;__; și pregătirea manualelor școlare WTFWTFWTF. aș avea multe remarci, deși uneori priveam printre aburi de mâncărică de mazăre (gustoasă cu scene semi-pasionale dothrakiene, ce să și zic). 

this cat is a good cat. pe lângă arya aș spune că-i cel mai bine aleasă dintre toți. aspect și personalitate-wise, michelle fairley rulz în rol.

ARYA. personaj aproape de suflet încă din cărți, maisy williams îi dă viață într-un mod mai mult decât satisfăcător. propria mea alegere de pe vremuri (ellen page) pălește în fața acesteia deși, desigur, nu avem ocazia s-o vedem pe ellen sticuindu-i cu end-ul pointy.

eu nu am fost niciodată fana lui dany. as in, niciodată. doar că fătuca asta, emilia clarke pe numele ei, face dintr-un personaj sâcâitor și brattish un lead feminin semi-puternic, aproape acolo ca feeling. la început am zis doar, hell, she is fat. adică nu așa cum credeți, doar că eu, când vine vorba de femei, le prefer ascuțite și nu rotunde. ori fata asta întocmai asta are: forme. brațe rotunde. fund. ewww. de gustibus. însă cu timpul, de când a început să miște și să se inițieze, a devenit credibilă și mult mai înfiptă. 

excelent, ser jorah. excelent. unul dintre puținii mei antecunoscuți. 

ca să închei top 5 de azi, neașezat în ordine, ACESTA. sunt puternic împărțită, sfâșiată chiar, între dorința de a râde isteric și a de aproba vehement. this is a good jon snow. probably better than mine. al meu avea prea mult caracter din start; ăsta clar are nevoie de piatră și brici. mai ales de brici, după părerea lui robb.

(sooo emooooooo)

...iar acum pot să râd?

wtf, nina gold, sau cum te-o chema pe cea care ai castuit?! harry lloyd ca viserys îmi dă dureri de vintre. înțeleg că trebuie să fie despicable et al., dar harry lloyd, cel ce-mi fusese atât de drag în urma robin hood bbc?!

(bonus)

mult prea repede, însă eu când scriu, scriu.

bonusul de astăzi este muzical - sună cam așa: go down moses (let my people go). firește, întâia oară l-am auzit la patinaj. toate melodiile frumoase, toate genurile îndrăgite, toate cele culte și deosebite le-am auzit la patinaj. ține-o, doamne, pe mama, și odihnește-l pe bunicul, întrucât cu ei am început să prind microbul.

revenind, săream azi voioasă din link în link pe youtube, în timp ce-mi făceam curățenie în comunități pe livejournal (altăăă povesteee). și am dat peste una bucată doamnă pe numele său diamanda galas. aceasta are în palmaresul său nenumărate melodii sublime, care originale, care cover-uri, care adaptări, în fine, serviciu complet. fiind eu pasionată de tot ce se cheamă dark, goth, noir sau obscure, m-au încântat adaptări gen les litanies du satan, of course. însăăă tot diamanda (știiiu, are nume de manea :/) are și o variantă foarte interesantă a melodiei sus-numite.

de la dumneaei am ajuns la gospel, firește. doar de acolo a originat faimosul cântec. aici se găsește o versiune foarte aproape de ce ar trebui să fie, mă gândesc. însă ce m-a luat prin surprindere (sărind peste versiunile louis armstrong etc., absolut normale, întrucât asemenea artiști se pretează la atare interpretări --- ar trebui, poate, menționată versiunea paul robeson) a fost faptul că există o versiune aparținând... ACESTORA:

și iaca devin nostalgică și mă pun pe ascultat întocmai.
v-a plăcut? mai vreți?

oo7_-_alternativa vârstelor.

nu am scris ieri, pentru că alaltăieri aveam ținți ani, șiii la ținți ani știam citi, însă nu și utiliza calculatorul. cu atât mai puțin acest netbook finuț, care nici măcar nu apăruse pe când aveam eu ținți ani.

b.: să ne uităm la foițeee.

(eu): zic, uită-te.

b.: mhmmm. nu.

(eu): bine, hai.

_-_-_casăăă.

(eu): ABȚIBILDURI CU HELLO KITTY!!!

pauză pentru a explica. subsemnata are o relație de love/hate exemplară cu numita hello kitty. pe de-o parte, mergeam la cursurile de master cu o cămașă de noapte (sic!) hk. pe de cealaltă, sunt demna posesoare a două tricoaie gk. adică, GUDBAICHITI. într-unul, kitty este dată leeent prin mașina de tocat. în celălalt, îi stă bine cu o bardă în frunte.

thank you, hungary.

(continuare)

b. (rolling eyes): vrei?

(eu), răsuflând alert: daaa.

tipa de la casă: dorești albastru, roz deschis sau roz închis?

(eu), suprem și hotărât: ROZ ÎNCHIS.

pfuuu. asta ne-a pus capac. am continuat slalomul prin real cu ideea că (eu) îmi voi prinde codițe cu fundițe șiii... but better not, că nu am setat contentul blogului. sunt superbe abțibildurile. îmi mai ia :D

și tot pentru că am avut ținți ani și sunt specială, am primit puncte moca pentru căni cu urși britanici (obsesia cu urșii, alt subiect de proporții), precum și plasturi moca din trusa de prim-ajutor când m-au văzut cei de la magazin cum șchiopătam în papucii verzi, întrucât de amețită nu-mi luasem ciorapi.

și mai cred că am informat-o prea multe pe mama.

(m): copiii de ținți ani sug doar acadele.

(eu): da, copiii de ținți ani . (a se subînțelege, nu și eu)

blink, blink.

ieri seară nu am mai avut ținți ani.

ieri seară doar am plutit, o vreme, într-un vis la care visasem de mult.

ieri seară am furat timpul, așa, un pic.

oo6_-_neoul.

comunic țării și poporului că sunt tristă și dezamăgită. în urmă cu niscai săptămâni am găbjit de la kaufland (pe bani reduși) una bucată suport verde de ou cu mutriță nostimă. atâta de mult mi-a picat cu foc la inimă, că l-am achitat fără a clipi și l-am luat acasă, să-mi amintească de copilăria cu ouț fiert moale pus de buni în suport și chinuit de lingurița-mi cu sârguință.

am vrut, de dimineață, să folosesc achiziția. m-am trezit mofluză. nedemirare. bărbatu-mi a revenit acasă în jurul orelor 3, întrucât atunci i-au dat drumul de la lucru, zice el. bere? băut. că doar își permite în timpul slujbei, nu? atitudine? avut. vechea poveste când eu încerc să-l cresc și el devine tot mai rebel pe măsură ce înaintează discuția. până la urmă am fost banca pe care s-a așezat polițistul: am cedat.

vise interesante am tot avut, printre care se făcea cum că mama lui plus un cârd voios de mătuși veniseră în vizită și, peste câteva ore doar, mutaseră toată mobila de sus, instalaseră tot felul de comutatoare/declanșatoare/controloare dubioase și voodoo de electricitate și gaz --- eh. you get it. și am mai primit la noi și un homeless peste noapte, îmbrăcat în călugăr semi-budist (avea glugă) și înarmat cu o semi-halebardă (cu dimensiuni de topor). am supraviețuit.

deeeci m-am trezit singură. îl las să-și doarmă nervii și copilăriile, deși știe prea bine că aveam cumpărături de pseudonuntă și legume în plan. e deschis realul până hăt bine. am prăjit deci pâine. am uns-o. am tăiat ardei iute și mi-am vârât prompt mâna în nas. cunoașteți, poate, rezultatul, dacă vă treziți cu aceleași atitudini țărănești ca mine. șiii am fiert ouțul. i-am făcut poze (vor veni). după ce am gătat pâinea însă... DEZ. amăgireee.

ouțul NU FIERSESE bine :///

ursul e acum și mai mofluz. nu știu să fierb un ou, deși din mâinile-mi pline de har au ieșit sumedenie de mâncăruri complexe și elaborate, delicioase, apreciate. ouț nu.

există o plăcere masochistă în a mânca singur în timp ce jumătatea-ți probabilă încă doarme sus.

(bonus)

acum doar n-oi sta veci cu blogul în brațe, însă:

CREȘTI COPII. APOI ÎI DUCI ÎN BAIE ȘI ÎȚI MĂNÂNCĂ SĂPUNUL.

in other news, i need a memory check.

și merg miercuri întru necunoscut. urăsc doctorii. despre aceasta va trebuie scris un post adevărat, nu vrăjeala asta criptică. pisicile se bat. au înviat. a se vedea remarca despre copii. astea oricum ar fi capabile să mănânce și săpunul dacă li s-ar părea un lucru înțelept. înțelepciunea improbabilă a pisicilor ar putea constitui un alt subiect delirant, la fel ca și viața mea sexuală despre care NU o să vorbesc decât în dodii. pentru aceea am un carnețel mic și frumos, american made, în care tot uit să scriu și deci uit și evidența.

ocd, ne-ocd, u.r.s.s., adică urs remunerat sub standard?

da/nu/poate/mă mai gândesc/ce dai...

noapte bună, copii.

oo5_-_constatare.

și într-o zi îmi dau eu seama binișooor că e posibil, foarte posibil, să fi distrus un suflet pe care voiam să-l salvez. și-mi vine în minte S.O.S., atât de ridiculizat în parodii. save our souls. dați-ne o mână. o scândură. o aripă. o idee. și ne vom agăța de ea, chiar dacă va fi ultimul lucru înainte de moarte.

(doi dintre copii mi-au luat 8,5 și 9,15 la testarea națională; mi s-a zis, ai un har - eu care nu l-am vrut niciodată...

iar azi, mă sună, mă caută, mai sunt interesată, dar am deja un job - cred - și închid sec telefonul, deși salariul ar fi fost mai mare și și și... dar fără copii)

((i am a lucky son of a gun))

revenind. ce mă fac cu sufletul distrușel? cu distrușenia? cum înstrușești o destrușire? soluții pe internet sunt tot felul, cu mult mai seci decât problema. adevărul este simplu: am avut totul, și i-am zis, stai să verific că ești într-adevăr TOT. și l-am bucățelit. pixelit. abrutizat. dezumanizat. s-a dus dracului.

cum recapeți un suflet dacă nu ești dumnezeu?

eu, tu și restul lumii. așa spunea, se zicea, povestea. n-am crezut. am răspuns speranței cu insecuritate și acum, printre scăpărări de ce a fost, are scurgeri de rebeliune și furie și intoleranță, paranoia e ridicată la rang de har, iar eu stau și mă întreb de ce nu sunt lucrurile la fel de simple pentru toți cum sunt pentru mine.

oo4_-_mult.

m-am trezit azi mergând pe drum și dorind să bloguiesc. așa, din senin. despre orice.

și totuși... sunt între două joburi, și m-am așezat, și am făcut o cană de jacobs-3-în-1-cu-aromă-de-alune (adică, ceai), și am jumătate de oră căci iarăși plec. și despre ce să zic? să mă plâng că managerii de proiect și directorii de școli sunt neserioși? că mi-e bolnavă o pisică și mi se rupe inima când o văd leșinată, iar cealaltă stă și o grijește de zici că și-a luat licența de infirmieră? că oricum am cele mai mișto pisici din... cluj, să zic, să nu zic, păstrând proporțiile? și că vreau VACANȚĂ și totuși îmi caut mereu treabă?

merg azi în real și cumpăr mâncare. multă. ca în copilărie: mult. MULT. eu mereu voiam mult. pe urmă termin traducerea - în ciuda managerilor de proiect - și mai bloguiesc. poate cu poze.

voiam să afirm că sunt canibală: am halit un urs panda azi...;;;___;;; însă cum nu am poză să-l atest cât de pristine era înainte să-i topesc o ureche, voi mai cumpăra și voi mai face. costă 1,2 ron. nu zic ce-i. descoperiți voi.

oo3_-_spuneți-mi picioare tari.

poate mai inspirat sub forma spuneți-mi, picioare tari?

(se va crea un poll în acest sens)

singurul aspect pozitiv al șederii mele profunde într-un scaun (unde profund este măsura adâncimii și nu a ratei schimbului de neuroni) timp de (deja prea) multe zile este, cred, că mi-au răsărit circa 50 de idei de noi bloguri (pe lângă cele discutate cu indabitubil, zic).

așaaa că voi începe altfel, mai precis cu o recomandare. îi zice everywhereist.com și îmi este atât de pe plac, încât în loc să îmi respect deadline-ul traducerii (motivul profunzimii aforementioned), am aflat cam tot ce se putea afla despre gagica de-l scrie, vizionându-i inclusiv pozele de la nuntă. eh. eu. se știe.

geraldine de ruiter scrie deci despre călătoriile sale și face niscai fotografii demne de luat în seamă. nu am putut să nu remarc asemănarea dintre gusturile noastre în privința agățării accesoriilor pe diverse cuiere de diverse mărimi și diverse sortimente. în plus, e snarky (nu mă lupt să găsesc echivalentul românesc, mi-ajung trenderii) și pare fericită, iar mie îmi plac bloggerii fericiți.

altceva ar fi, desigur, listverse.com. ATENȚIE - CREAZĂ DEPENDENȚĂ. mai ales când citești cu aviditate despre damesse din secolul 19 care făceau săpunel și prăjiturele din cântărețe de operă. nu, nu este un basm de frații grimm. totul se regăsește în documente.

iar blog de liste îmi fac și eu.

în încheiere, iată motivele pentru care ursul (țin cu ursul!) nu poate respecta un deadline:

#1 i-a plecat bărbatul la beute masochiste și deci și-a petrecut una bucată noapte bocindu-l;

#2 s-a întorsc bărbatul și deci și-a petrecut una bucată jumătate de zi ținându-i predici;

#3 când se apucase mai vârtos, un coleg de muncă al bărbatului s-a decis să facă o glumă proastă la telefon și deci a suferit de hipertensiune, fibrilație și spasme;

(un post veni-va pe tema prostiei omenești)

#4 un motiv nebărbătesc, deci A CITIT BLOGURI. multe ore.

--- sic transit deadline mundi.

oo2 _-_ ursul panda se dezlănţuie

de atâta vreme ce-mi doream parcul feroviarilor, încât ieri am dat întru el (sub veşnicul pretext, poze, poze, dar noi nu mai facem poze???). poze am făcut mai puţine, deşi aş fi putut descărca o sumiţă să ilustrez acest post. însă mi-e lene. ca de obicei. şi nu prea mai suport să mă tot vâr sub masă ca să conectez felurite cabluri. într-o eră tehnologică mai pudrată cu câştig, aş vrea totul wireless. urăsc cablurile. mai ales cele care nu stau drepte.

revenind însă la parc, parcul nu era esenţa. era scrânciobul. cum l-am văzut, am sărit pe el. bărbatul (!) m-a privit obosit. nu iarrrăăăşi. îi amânam cina. dar cum să rezist unui scrânciob, căruia de mică îi ziceam şi hintă (eu, cea cu două naţii), mai ales că nu mai călărisem unul de ani şi ani? şi dă-i. şi dă-i. vorbeam continuu. mi-am auzit că-s ţăcănită, dar eu era fericită. mi-am dat seama că de mică vorbeam mereu în scrânciob pentru că altfel mi se făcea rău. de maşină mi-a trecut, de hintă nu.

aşa că am vorbit. de cum ne dădeam cu toţii în bărci (sic!) la bloc, iar bărcile erau ruginite şi scârţâiau înfiorător şi mă temeam să nu ne dăm peste cap. deşi ăsta era şi scopul. te puteai da peste cap şi individual, ca într-un soi de probă de gimnastică. barele erau rigide, nu lanţuri ca în parcul feroviarilor. puteai. am fost aproape, dar mi-a fost frică mereu. nu că o să cad în cap, ci că nu or să stea drepte şi mă voi izbi de barele de susţinere.

în bărci era şi mai grav. nu aveai control.

şi mai era părculeţul din parc (matrioşka botoşăneană), unde mergeam cu pisuuu (sic din nou!) după-amiezele să împărţim o ţigară (şi-o gumă, că aşa ceream), din care ea primea jumătatea fără filtru şi aveam discuţii. acolo au luat fiinţă primele jocuri cu haremul pisoiului ei - aceste precursoare de carty de nu-i adevărat. era un soi de tânăr şi neliniştit în variantă mâţească, tres cool.

şi acolo erau bărci, iar mie îmi plăcea un ciudat din clasa lui văru-miu, căruia văru-miu îi adresase fel de fel de batjocuri şi parodii (era bun la astea). pe ciudat îl chema emi. pfff, îmi amintesc şi numele de familie acum! avea mutră de vampir nesănătos, deci nu glamour, şi ochii ăia albaştri a la stri... nu zic. nu zic nume. în fine, a ajuns la liceul sanitar. acolo unde duc toate drumurile, ca şi pe dimitrie negreanu.

am mai comunicat ieri din hintă, în timp ce zbieram, că bărbatul, dorind să mă sperie, se prefăcea că-mi face vânt, şi eu urlam, deci zic, că era tragedie dacă, mici fiind, ne dădeam în scrânciob şi ni se vedeau chiloţeii. îndată afla tot cartierul. iar eu aveam chiloţi cu zilele săptămânii în germană, of all things... însă niciodată nu cred că purtam Montag lunea sau Mittwoch miercurea.

m-aş duce zilnic la scrânciob.

oo1 -_- ce ştim despre ursul panda

ştii că n-o să meargă. n-o să meargă între noi, blogule. deja mi-e acru de toate încercările anterioare. însă eşti aici. nu dispari. nu te şterg. nu fac pa-pa, bureţel, shift delete (prin care, de obicei, pierd eu tot ce am).

mai încerc o dată. cum zicea mama: mai vii matale mâine.