29/06/2011

o1o_-_așa trecu grigore munții.

azi nu.

boală. deadline. plâns mocnit. plâns în hohote. control medical. pisici zălude. încercări idioate de a readuce morții la viață sau viața la morți. ură de-bilă, de bilă, debilă. necesități. priorități.

azi nu.

mai vii matale mâine.

28/06/2011

oo9_-_adresat.

spifirici, spirifici, fii mândră de mine.

în loc să traduc de probă (deadline: vineri), am dat gata game of thrones și m-am apucat de the borgias.

procrastination ca-n ye olden times, mă tem, dar cu ce preț?

(bonus)

locație de filmare
ursul, acum aproape un an, era acolo.
mdina.
vechea capitală malteză.
dacă ar fi știut el pe atunci că pe aceleași ziduri unde și-a plâns iubirea lăsată acasă și și-a vânturat pufoșenia, călca-v-or (???) aceștia.
mdina.
nu. pot. a. crede.

oo8_-_leac de ploaie.

it is somehow disturbing that the actor playing sandor is called rory, of all names. 



firește, asoiaf s-a citit cu secole în urmă, atât de secole încât abia ieri ce mi-am recuperat ultimele două cărți din serie, serie dobândită cu circa 3 ani în urmă și recuperată, finalmente, IERI. cu una bucată copertă ruptă și, ce-i drept, recartonată profesionist buuut, alas, my poor book :/. ele călătoriseră taman din croația pentru mine, în vremea în care n-avea românia habar de traduceri aiurite, lord mână. hm, hm, cine știe, cunoaște.

thrones însă am tot amânat să văd (ca și robotzi). pe de-o parte, din rațiuni orgolioase. castul meu, despre care poaaateee ar trebui să vorbesc cândva, nu se regăsește, evident. pe de altă parte, din lipsă de timp, dispoziție, drama-free life și cookies. 
oricum, ieri am dat gata 4 episoade și azi intenționez să termin cumva, printre probe de traducere URIAȘE ;__; și pregătirea manualelor școlare WTFWTFWTF. aș avea multe remarci, deși uneori priveam printre aburi de mâncărică de mazăre (gustoasă cu scene semi-pasionale dothrakiene, ce să și zic). 


this cat is a good cat. pe lângă arya aș spune că-i cel mai bine aleasă dintre toți. aspect și personalitate-wise, michelle fairley rulz în rol.


ARYA. personaj aproape de suflet încă din cărți, maisy williams îi dă viață într-un mod mai mult decât satisfăcător. propria mea alegere de pe vremuri (ellen page) pălește în fața acesteia deși, desigur, nu avem ocazia s-o vedem pe ellen sticuindu-i cu end-ul pointy.


eu nu am fost niciodată fana lui dany. as in, niciodată. doar că fătuca asta, emilia clarke pe numele ei, face dintr-un personaj sâcâitor și brattish un lead feminin semi-puternic, aproape acolo ca feeling. la început am zis doar, hell, she is fat. adică nu așa cum credeți, doar că eu, când vine vorba de femei, le prefer ascuțite și nu rotunde. ori fata asta întocmai asta are: forme. brațe rotunde. fund. ewww. de gustibus. însă cu timpul, de când a început să miște și să se inițieze, a devenit credibilă și mult mai înfiptă. 


excelent, ser jorah. excelent. unul dintre puținii mei antecunoscuți. 


ca să închei top 5 de azi, neașezat în ordine, ACESTA. sunt puternic împărțită, sfâșiată chiar, între dorința de a râde isteric și a de aproba vehement. this is a good jon snow. probably better than mine. al meu avea prea mult caracter din start; ăsta clar are nevoie de piatră și brici. mai ales de brici, după părerea lui robb.
(sooo emooooooo)

...iar acum pot să râd?


wtf, nina gold, sau cum te-o chema pe cea care ai castuit?! harry lloyd ca viserys îmi dă dureri de vintre. înțeleg că trebuie să fie despicable et al., dar harry lloyd, cel ce-mi fusese atât de drag în urma robin hood bbc?!

27/06/2011

(bonus)

mult prea repede, însă eu când scriu, scriu.

bonusul de astăzi este muzical - sună cam așa: go down moses (let my people go). firește, întâia oară l-am auzit la patinaj. toate melodiile frumoase, toate genurile îndrăgite, toate cele culte și deosebite le-am auzit la patinaj. ține-o, doamne, pe mama, și odihnește-l pe bunicul, întrucât cu ei am început să prind microbul.

revenind, săream azi voioasă din link în link pe youtube, în timp ce-mi făceam curățenie în comunități pe livejournal (altăăă povesteee). și am dat peste una bucată doamnă pe numele său diamanda galas. aceasta are în palmaresul său nenumărate melodii sublime, care originale, care cover-uri, care adaptări, în fine, serviciu complet. fiind eu pasionată de tot ce se cheamă dark, goth, noir sau obscure, m-au încântat adaptări gen les litanies du satan, of course. însăăă tot diamanda (știiiu, are nume de manea :/) are și o variantă foarte interesantă a melodiei sus-numite.

de la dumneaei am ajuns la gospel, firește. doar de acolo a originat faimosul cântec. aici se găsește o versiune foarte aproape de ce ar trebui să fie, mă gândesc. însă ce m-a luat prin surprindere (sărind peste versiunile louis armstrong etc., absolut normale, întrucât asemenea artiști se pretează la atare interpretări --- ar trebui, poate, menționată versiunea paul robeson) a fost faptul că există o versiune aparținând... ACESTORA:







și iaca devin nostalgică și mă pun pe ascultat întocmai.

v-a plăcut? mai vreți?

oo7_-_alternativa vârstelor.

nu am scris ieri, pentru că alaltăieri aveam ținți ani, șiii la ținți ani știam citi, însă nu și utiliza calculatorul. cu atât mai puțin acest netbook finuț, care nici măcar nu apăruse pe când aveam eu ținți ani.

b.: să ne uităm la foițeee.
(eu): zic, uită-te.
b.: mhmmm. nu.
(eu): bine, hai.
_-_-_casăăă.
(eu): ABȚIBILDURI CU HELLO KITTY!!!

pauză pentru a explica. subsemnata are o relație de love/hate exemplară cu numita hello kitty. pe de-o parte, mergeam la cursurile de master cu o cămașă de noapte (sic!) hk. pe de cealaltă, sunt demna posesoare a două tricoaie gk. adică, GUDBAICHITI. într-unul, kitty este dată leeent prin mașina de tocat. în celălalt, îi stă bine cu o bardă în frunte.

thank you, hungary.

(continuare)
b. (rolling eyes): vrei?
(eu), răsuflând alert: daaa.
tipa de la casă: dorești albastru, roz deschis sau roz închis?
(eu), suprem și hotărât: ROZ ÎNCHIS.

pfuuu. asta ne-a pus capac. am continuat slalomul prin real cu ideea că (eu) îmi voi prinde codițe cu fundițe șiii... but better not, că nu am setat contentul blogului. sunt superbe abțibildurile. îmi mai ia :D

și tot pentru că am avut ținți ani și sunt specială, am primit puncte moca pentru căni cu urși britanici (obsesia cu urșii, alt subiect de proporții), precum și plasturi moca din trusa de prim-ajutor când m-au văzut cei de la magazin cum șchiopătam în papucii verzi, întrucât de amețită nu-mi luasem ciorapi.

și mai cred că am informat-o prea multe pe mama.

(m): copiii de ținți ani sug doar acadele.
(eu): da, copiii de ținți ani . (a se subînțelege, nu și eu)

blink, blink.



ieri seară nu am mai avut ținți ani.

ieri seară doar am plutit, o vreme, într-un vis la care visasem de mult.

ieri seară am furat timpul, așa, un pic.

25/06/2011

oo6_-_neoul.

comunic țării și poporului că sunt tristă și dezamăgită. în urmă cu niscai săptămâni am găbjit de la kaufland (pe bani reduși) una bucată suport verde de ou cu mutriță nostimă. atâta de mult mi-a picat cu foc la inimă, că l-am achitat fără a clipi și l-am luat acasă, să-mi amintească de copilăria cu ouț fiert moale pus de buni în suport și chinuit de lingurița-mi cu sârguință.

am vrut, de dimineață, să folosesc achiziția. m-am trezit mofluză. nedemirare. bărbatu-mi a revenit acasă în jurul orelor 3, întrucât atunci i-au dat drumul de la lucru, zice el. bere? băut. că doar își permite în timpul slujbei, nu? atitudine? avut. vechea poveste când eu încerc să-l cresc și el devine tot mai rebel pe măsură ce înaintează discuția. până la urmă am fost banca pe care s-a așezat polițistul: am cedat.

vise interesante am tot avut, printre care se făcea cum că mama lui plus un cârd voios de mătuși veniseră în vizită și, peste câteva ore doar, mutaseră toată mobila de sus, instalaseră tot felul de comutatoare/declanșatoare/controloare dubioase și voodoo de electricitate și gaz --- eh. you get it. și am mai primit la noi și un homeless peste noapte, îmbrăcat în călugăr semi-budist (avea glugă) și înarmat cu o semi-halebardă (cu dimensiuni de topor). am supraviețuit.

deeeci m-am trezit singură. îl las să-și doarmă nervii și copilăriile, deși știe prea bine că aveam cumpărături de pseudonuntă și legume în plan. e deschis realul până hăt bine. am prăjit deci pâine. am uns-o. am tăiat ardei iute și mi-am vârât prompt mâna în nas. cunoașteți, poate, rezultatul, dacă vă treziți cu aceleași atitudini țărănești ca mine. șiii am fiert ouțul. i-am făcut poze (vor veni). după ce am gătat pâinea însă... DEZ. amăgireee.

ouțul NU FIERSESE bine :///

ursul e acum și mai mofluz. nu știu să fierb un ou, deși din mâinile-mi pline de har au ieșit sumedenie de mâncăruri complexe și elaborate, delicioase, apreciate. ouț nu.

există o plăcere masochistă în a mânca singur în timp ce jumătatea-ți probabilă încă doarme sus.

24/06/2011

(bonus)

acum doar n-oi sta veci cu blogul în brațe, însă:
CREȘTI COPII. APOI ÎI DUCI ÎN BAIE ȘI ÎȚI MĂNÂNCĂ SĂPUNUL.

in other news, i need a memory check.

și merg miercuri întru necunoscut. urăsc doctorii. despre aceasta va trebuie scris un post adevărat, nu vrăjeala asta criptică. pisicile se bat. au înviat. a se vedea remarca despre copii. astea oricum ar fi capabile să mănânce și săpunul dacă li s-ar părea un lucru înțelept. înțelepciunea improbabilă a pisicilor ar putea constitui un alt subiect delirant, la fel ca și viața mea sexuală despre care NU o să vorbesc decât în dodii. pentru aceea am un carnețel mic și frumos, american made, în care tot uit să scriu și deci uit și evidența.

ocd, ne-ocd, u.r.s.s., adică urs remunerat sub standard?

da/nu/poate/mă mai gândesc/ce dai...



noapte bună, copii.

oo5_-_constatare.

și într-o zi îmi dau eu seama binișooor că e posibil, foarte posibil, să fi distrus un suflet pe care voiam să-l salvez. și-mi vine în minte S.O.S., atât de ridiculizat în parodii. save our souls. dați-ne o mână. o scândură. o aripă. o idee. și ne vom agăța de ea, chiar dacă va fi ultimul lucru înainte de moarte.

(doi dintre copii mi-au luat 8,5 și 9,15 la testarea națională; mi s-a zis, ai un har - eu care nu l-am vrut niciodată...

iar azi, mă sună, mă caută, mai sunt interesată, dar am deja un job - cred - și închid sec telefonul, deși salariul ar fi fost mai mare și și și... dar fără copii)

((i am a lucky son of a gun))

revenind. ce mă fac cu sufletul distrușel? cu distrușenia? cum înstrușești o destrușire? soluții pe internet sunt tot felul, cu mult mai seci decât problema. adevărul este simplu: am avut totul, și i-am zis, stai să verific că ești într-adevăr TOT. și l-am bucățelit. pixelit. abrutizat. dezumanizat. s-a dus dracului.

cum recapeți un suflet dacă nu ești dumnezeu?

eu, tu și restul lumii. așa spunea, se zicea, povestea. n-am crezut. am răspuns speranței cu insecuritate și acum, printre scăpărări de ce a fost, are scurgeri de rebeliune și furie și intoleranță, paranoia e ridicată la rang de har, iar eu stau și mă întreb de ce nu sunt lucrurile la fel de simple pentru toți cum sunt pentru mine.




23/06/2011

oo4_-_mult.

m-am trezit azi mergând pe drum și dorind să bloguiesc. așa, din senin. despre orice.



și totuși... sunt între două joburi, și m-am așezat, și am făcut o cană de jacobs-3-în-1-cu-aromă-de-alune (adică, ceai), și am jumătate de oră căci iarăși plec. și despre ce să zic? să mă plâng că managerii de proiect și directorii de școli sunt neserioși? că mi-e bolnavă o pisică și mi se rupe inima când o văd leșinată, iar cealaltă stă și o grijește de zici că și-a luat licența de infirmieră? că oricum am cele mai mișto pisici din... cluj, să zic, să nu zic, păstrând proporțiile? și că vreau VACANȚĂ și totuși îmi caut mereu treabă?

merg azi în real și cumpăr mâncare. multă. ca în copilărie: mult. MULT. eu mereu voiam mult. pe urmă termin traducerea - în ciuda managerilor de proiect - și mai bloguiesc. poate cu poze.

voiam să afirm că sunt canibală: am halit un urs panda azi...;;;___;;; însă cum nu am poză să-l atest cât de pristine era înainte să-i topesc o ureche, voi mai cumpăra și voi mai face. costă 1,2 ron. nu zic ce-i. descoperiți voi.

22/06/2011

oo3_-_spuneți-mi picioare tari.

poate mai inspirat sub forma spuneți-mi, picioare tari?
(se va crea un poll în acest sens)

singurul aspect pozitiv al șederii mele profunde într-un scaun (unde profund este măsura adâncimii și nu a ratei schimbului de neuroni) timp de (deja prea) multe zile este, cred, că mi-au răsărit circa 50 de idei de noi bloguri (pe lângă cele discutate cu indabitubil, zic).

așaaa că voi începe altfel, mai precis cu o recomandare. îi zice everywhereist.com și îmi este atât de pe plac, încât în loc să îmi respect deadline-ul traducerii (motivul profunzimii aforementioned), am aflat cam tot ce se putea afla despre gagica de-l scrie, vizionându-i inclusiv pozele de la nuntă. eh. eu. se știe.

geraldine de ruiter scrie deci despre călătoriile sale și face niscai fotografii demne de luat în seamă. nu am putut să nu remarc asemănarea dintre gusturile noastre în privința agățării accesoriilor pe diverse cuiere de diverse mărimi și diverse sortimente. în plus, e snarky (nu mă lupt să găsesc echivalentul românesc, mi-ajung trenderii) și pare fericită, iar mie îmi plac bloggerii fericiți.

altceva ar fi, desigur, listverse.com. ATENȚIE - CREAZĂ DEPENDENȚĂ. mai ales când citești cu aviditate despre damesse din secolul 19 care făceau săpunel și prăjiturele din cântărețe de operă. nu, nu este un basm de frații grimm. totul se regăsește în documente.

iar blog de liste îmi fac și eu.

în încheiere, iată motivele pentru care ursul (țin cu ursul!) nu poate respecta un deadline:

#1 i-a plecat bărbatul la beute masochiste și deci și-a petrecut una bucată noapte bocindu-l;

#2 s-a întorsc bărbatul și deci și-a petrecut una bucată jumătate de zi ținându-i predici;

#3 când se apucase mai vârtos, un coleg de muncă al bărbatului s-a decis să facă o glumă proastă la telefon și deci a suferit de hipertensiune, fibrilație și spasme;
(un post veni-va pe tema prostiei omenești)

#4 un motiv nebărbătesc, deci A CITIT BLOGURI. multe ore.



--- sic transit deadline mundi.

15/06/2011

oo2 _-_ ursul panda se dezlănţuie

de atâta vreme ce-mi doream parcul feroviarilor, încât ieri am dat întru el (sub veşnicul pretext, poze, poze, dar noi nu mai facem poze???). poze am făcut mai puţine, deşi aş fi putut descărca o sumiţă să ilustrez acest post. însă mi-e lene. ca de obicei. şi nu prea mai suport să mă tot vâr sub masă ca să conectez felurite cabluri. într-o eră tehnologică mai pudrată cu câştig, aş vrea totul wireless. urăsc cablurile. mai ales cele care nu stau drepte.

revenind însă la parc, parcul nu era esenţa. era scrânciobul. cum l-am văzut, am sărit pe el. bărbatul (!) m-a privit obosit. nu iarrrăăăşi. îi amânam cina. dar cum să rezist unui scrânciob, căruia de mică îi ziceam şi hintă (eu, cea cu două naţii), mai ales că nu mai călărisem unul de ani şi ani? şi dă-i. şi dă-i. vorbeam continuu. mi-am auzit că-s ţăcănită, dar eu era fericită. mi-am dat seama că de mică vorbeam mereu în scrânciob pentru că altfel mi se făcea rău. de maşină mi-a trecut, de hintă nu.

aşa că am vorbit. de cum ne dădeam cu toţii în bărci (sic!) la bloc, iar bărcile erau ruginite şi scârţâiau înfiorător şi mă temeam să nu ne dăm peste cap. deşi ăsta era şi scopul. te puteai da peste cap şi individual, ca într-un soi de probă de gimnastică. barele erau rigide, nu lanţuri ca în parcul feroviarilor. puteai. am fost aproape, dar mi-a fost frică mereu. nu că o să cad în cap, ci că nu or să stea drepte şi mă voi izbi de barele de susţinere.

în bărci era şi mai grav. nu aveai control.

şi mai era părculeţul din parc (matrioşka botoşăneană), unde mergeam cu pisuuu (sic din nou!) după-amiezele să împărţim o ţigară (şi-o gumă, că aşa ceream), din care ea primea jumătatea fără filtru şi aveam discuţii. acolo au luat fiinţă primele jocuri cu haremul pisoiului ei - aceste precursoare de carty de nu-i adevărat. era un soi de tânăr şi neliniştit în variantă mâţească, tres cool.

şi acolo erau bărci, iar mie îmi plăcea un ciudat din clasa lui văru-miu, căruia văru-miu îi adresase fel de fel de batjocuri şi parodii (era bun la astea). pe ciudat îl chema emi. pfff, îmi amintesc şi numele de familie acum! avea mutră de vampir nesănătos, deci nu glamour, şi ochii ăia albaştri a la stri... nu zic. nu zic nume. în fine, a ajuns la liceul sanitar. acolo unde duc toate drumurile, ca şi pe dimitrie negreanu.

am mai comunicat ieri din hintă, în timp ce zbieram, că bărbatul, dorind să mă sperie, se prefăcea că-mi face vânt, şi eu urlam, deci zic, că era tragedie dacă, mici fiind, ne dădeam în scrânciob şi ni se vedeau chiloţeii. îndată afla tot cartierul. iar eu aveam chiloţi cu zilele săptămânii în germană, of all things... însă niciodată nu cred că purtam Montag lunea sau Mittwoch miercurea.

m-aş duce zilnic la scrânciob.