la fereastra mea, ăăă, a ta, de fapt - târziu. asta pentru că Sol este pasionată de romanțe.
eu una am un singur lucru de spus pe această temă: îmi plăcea și încă îmi place să trag cu ochiul în casele oamenilor, pe înnoptate. oricât de kinky ar suna, nu sunt un soi de peeping tom autohton, feminizat. când eram muuult mai mică (acum sunt doar un pic mai mare), pe drumul extrem de kilometric de la ”oraș” la ”țară”, treceam deseori prin sate, comune, etc. și ce putea fi mai plăcut decât să admiri arhitectura, așezarea, trăsăturile...? ei bine, putea. mai vedeai o sclipire dinăuntru. un chip la fereastră; un gest; o farfurie. cel mai frumos era în preajma sărbătorilor de iarnă, când vedeam sute de brazi împodobiți diferit și strălucind, fiecare, pe limba lui.
încă mai trec așa, zăresc lumină înăuntru din autobus, și îmi place să îmi imaginez cine locuiește înăuntru, ce face acolo, și de ce. fiecare interior târziu de casă e un pretext pentru o poveste, în fond.
p.s. e oficial, mă mărit peste 10 zile! am una bucată înștiințare de la primărie în acest sens. deeeci - când aveam vreo 20 de ani ---. :D
No comments:
Post a Comment