(bonus) dacă e marți --- e tare, de data aceasta!

acum, eu și construcțiile... we have a history :o).

în clasa a douăsprezecea (pfff, ce mi-a plăcut să scriu corecțește românește!), un prieten de la liceul de construcții din urbea-mi cu pretenții de municipiu m-a rugat să-i redactez atestatul profesional. acesta se întâmpla să fie despre CĂRĂMIZI. best atestat ever! am aflat tot ce se poate ști despre consistența, dimensiunile, cantitățile necesare amalgamului etc., și mi-a plăcut maxim să-l surprind recitându-i-le. ajungi să înveți dacă tooot citești. 

ulterior, contact cu domeniul am luat destul de puternic de când cu apartamentul propriu, sau, mai bine zis, de când cu viitorul soț propriu care s-a apucat a meșteri felurite prin zisul apartament. feluritele, care mai de care, de la gleeet (my favourite!) până la domostuck (și nu este o reclamă), până la explicații de ”cum putem înlocui pereții” - întrucât locuim într-o cutie. 

anyway, ideea de beton, totuși, este departe de cutia noastră sau de antecedentele cărămidărești. BETON este un cuvânt fost cul (a se citi în varianta franceză, unde înseamnă, printre multe altele, cur), folosit în esență pentru a arăta cât de mișto/mirific/mirobolant este un lucru, o ființă, o stare sau, mă repet, un cur. de asemenea, exista în varianta superlativă beton armaaat (neapărat cu acest a prelung, ca în finlandeză).

mă mai duce cu gândul și la metropole, de obicei descrise ca simfonii de metal/oțel/fier și beton - cuvântul concrete sună mult mai bine în context, și iată cum din tema de marți am scos un sfert de eseu lingvistic.

capisci?