(bonus)

gata. m-am mutat.

următoarele zile vor fi pline de editări ale aspectului, deci ignorați aceasta și citiți doar.

o47_-_truda noastră cea de toate zilele

după multă sudoare (s)cursă și puțin ajutor extern (try: forumuri, site-uri, bloguri și pery), am reușit să instalez platforma wp pe domeniul nou-achiziționat. zic wp nu pentru că aș face reclamă firmei concurente (dacă e cazul), ci pentru că nu știu să poți transfera direct conținut de blogspot pe domeniu propriu. enfin. acum aștept să mi se explice și cum pot afișa direct conținutul transferat al blogului pe domeniu, și mă apuc de personalizat. 

nu voi închide această versiune a blogului. în fond, am cumpărat spațiu pe un an - cine știe ce se va întâmpla, poate oi mai avea nevoie de el...? link-urile rămân active, le voi plasa de altfel și dincolo - asta pentru că blogurile de echipă și proiectele mele personale le continui pe blogspot sau wp (blogul meu de recenzii literare este chiar pe blog.com). la fel mă voi ocupa și de blogroll, pentru că sunt niște oameni acolo pe care taaare mult m-am obișnuit să îi citesc.

dar să nu vând pielea ursului din pădure - aștept întâi indicații cu privire la afișare. acest expert în mysql care am devenit, hahaha. 

în ceea ce privește veștile de pe frontul de-acasă, ele sunt chiar mai bune decât credeam c-ar putea fi. deși sunt mai mereu transpirată și strănut, în special după un efort fizico-creativ extern cum ar fi tunderea jumătății mele, îmi, mi, m-, -m, -m- (așa se prezintă în cărțile de gramatică), deși mă tot dor felurite în urma călătoriei de-a curmezișul orașului de ieri (care a durat de la 11 la 20!), deși încă mai sunt lucruri de făcut (substanțial reduse, totuși), deși... cred că suntem ok. să vedem cum se continuă săptămâna. deocamdată îl las să mai doarmă, ca să blogăi eu. după-masă avem programate niște drumuri și, cine știe, poate că totul va fi mai departe armonios. 

încercăm.

o46_-_stand-by?

s-a activat noul meu domeniu. din păcate, nu înțeleg mare lucru din el la ora actuală. dacă mă descurc cu pașii-mi nesiguri de începătoare, în curând îl veți vedea și trăind. 

deocamdată, cafea fără lapte ;___;, prăjituri rămase de la vecinele bunicii și pregătiri de-un maraton prin oraș, în scopul adunării, scăderii, înmulțirii și împărțirii feluritelor bunuri și servicii. sper ultimul din săptămânile acestea, întrucât vineri ar trebui să merg la școală... să depun un dosar pufos... și să încep MUNCA. mai bine nu mă băgam; puteam face voluntariat liniștită, puteam citi și-mi puteam vedea de  traducerile și scriiturile ocazionale. mnoa.

ah, și pe frontul de-acasă, lucrurile sunt relativ stabile. aseară a fost un soi de dragoste cu năbădăi care nu tocmai m-a mulțumit. al meu soț mai are mult de recuperat în privința exprimării sentimentelor. cândva, se pricepea mai bine. acum, ar trebui să priceapă că nu-mi poate ”glumi” de divorț când are de gând să mă tăvălească în pat. 

bărbații.

... a se vedea arizona, parcă. cannot shoot them either, huh?

o45_-_eu când vreau să blogăi, blogăi

mă tem că tocmai mi-am cumpărat un domeniu web și găzduire pe un an, cu ajutorul unui voucher kuponiada și al firmei blastwave. aștept cu interes confirmarea plății și activarea domeniului, urmând să mă cocoț frumușel călare pe el în următoarele 48h, dacă bankingul a funcționat 100% corect și domeniul se activează corespunzător. evident, voi încerca să mut tot ce am colectat aici până acum, cu cățel, cu purcel, și sper să am succes deplin, întrucât nu prea mă știu la asemenea operațiuni complicate. dacă și aceasta devine realitate, linkul deocamdată inexistent va fi activ până la sfârșitul săptămânii. 

ca post-scriptum, dacă am inițiat corect și comanda ”reset marriage”, poate că mă voi întoarce cu vești pseudoparadisiace tot până atunci. cert este că am în minte nu mai puțin de patru (!) perechi de nași, precum și această locație, care prezintă nu doar avantajul unei super-oferte, ci și decorarea sălii în culorile aproape hotărâte, IF. 

what if?

o44_-_dacă a fost vineri, să pășim în șifonier!

tema zilei de vineri (amânată până astăzi) a fost: leul și șifonierul.

sunt două cuvinte care fac parte din unul din cele două cărți din seria narniană pe care nu le dețin; de asemenea, pe prima - tocmai cea care deschide saga - nu am citit-o încă. ar trebui să completez colecția, însă în ultimii ani mi-am cumpărat cărți doar de la:

a) anticariat (pentru clujeni și internauți pasionați, recomand cu căldură socrate (găsiți un pavilion în iulius mall, la parter, în stânga drumului spre auchan);

b) mai tare decât amazon - pentru că nu are taxe de shipping nicăieri în lume, sau cel puțin nu în românia, spre marea mea încântare; mi-am luat de curând o mică țeapă cu un voucher, dar nu din vina lor, ci pentru că am sperat eu să pot cumula cele 7 x 10% de care făcusem rost; n-am putut, history of middle earth e oricum pe drum, parțial cadou de nuntă :D;

c) reduceri, pachete promoționale, diverse event-uri, de exemplu de la polirom sau editura millenium;

și nici una dintre aceste locații nu dispunea de respectivele cu preț redus. încă.

the journey goes ever on. să vedem ce părere are Sol Ni.

o43_-_mai vii matale mâine!

iarăși a trecut o vreme.

eunoi am fost în concediu; o glumă bună, care devine deja răsuflată. orice ieșire a noastră din perimetrul casnic este etichetată ”dezastru”. mi s-a comunicat, de altfel, la nervi, că nici o clipă alături de mine nu a fost ok. citat aproximativ, căsnicie (deja) în derivă (?), terapie vărelnică pe drumul de întoarcere --- măcar asta, măcar! poate a avut efect. cine să mai știe? cine să mai înțeleagă? dreptate avea părintele lui fulger: nu cerceta aceste legi/că ești nebun de le-nțelegi. 

o42_-_bună dimineața!

mă întrebam de ce am visat atât de divers și m-am trezit atât de frumos, cu un braț aruncat lejer de-a curmezișul umerilor. nu avusesem o noapte de vis în stil formație-dance-răsuflată, și nici... apoi am avut refelația (acesta nu este un typo!): am dormit într-un alt pat, într-o altă casă, cu o plapumă groasă la mijloc de august, cu burta plină, după o jumătate de fata cu portocale.  

eu nu am portocale, am piersici, și niște urme lăsate de gazdele grăbite la scârbici de curățat. apoi stau în dubiu, întrucât prealabil nu am: să-l trezesc? să-l mai las și să iau cartea pe verandă? să pregătesc un mic dejun copios, deși lipsit de licoarea zeilor? să fierb totuși licoarea zeilor din rămășițe din dulap, și s-o înghit fără atracția principală? vacile-s aproape, deci laptele din frigider e nefiert. experiențele mele cu fierberea laptelui nu sunt demne de menționat.

la țară e frumos. în țară e frumos. pe mine însă mă paște o excursie acolo unde și împăratul merge singur (zice-se), deeeci... pe curând (era să fac un ne-typo nerușinat, ha!).

o41_-_culinăreală și drame

cert este că am burta plină. de slănină cu ceapă friptă în frigăruie confecționată ad-hoc de un tată care părea să fi uitat că m-am hrănit cu asemenea delicatese când colindam munții cu el, la concursurile lui; de aici: ”dar... o mănânci” (șovăielnic) - ”normal că o mănânc!”. de ce m-aș fi obosit s-o prăjesc, dacă n-o mâncam? așa că dusă a fost porția dublă decât a bărbatului, și așa ne spune lumea că suntem subnutriți (conform IMC, chiar suntem). burta mai este plină de guiaș preparat de același tată, cu ajutoare pricepute (feat. cuțite proaste) care i-au curățat, spălat și tăiat legumele. am mâncat pentru prima dată în viață carne de miel: e... mâncabilă, dar am decis că nici de acum înainte nu o să mă dau în vânt. 

o40_-_dacă e marți, sunt filme chinezești!

tema de astăzi a fost inspirată dintr-un banc de gimnaziu spre liceu:

chinezul se va răzbuna.

jur pe ce am mai sfânt că nu îmi amintesc scheciul bancului, însă. ideea se învârtea, cred eu, undeva în sfera ”două mingi de ping-pong”. ar trebui întrebat mircea, însă mircea mână-n luptă vijelia-ngrozitoare și nu e disponibil la numărul de telefon pe care nu îl cunosc. are feisbuc, însă personal sunt anti-feisbuc. 

de undeva trebuie să fi apărut și răzbunarea asta, deși de ce tocmai a chinezului, mă întreb. o fi fost marcat creatorul bancului de filmele mute cu bruce lee (erau mute?) - alb/negru sigur erau - în care toți marțafoii așteptau frumos aliniați să fie snopiți, iar când atacau, o făceau pe rând, în șir ordonat, probabil după o categorisire prealabilă în ordinea cnp-ului. 

era doar china.

și iată că tema zilei mi-a dat ideea să:

a) vizionez 1-2 filme cu bruce lee; 

(care, știm bine, îl bate pe van damme)

b) postez despre răzbunare, despre care, se zice, e bună de la rece - a zis-o tarantino în kill bill, dar cu siguranță s-a găsit cineva să grăiască astfel înaintea lui; de îmi amintesc bine, era un proverb sicilian - ceea ce îmi amintește că nu am reușit să mă conving să sfârșesc de citit nașul - poate tot filmul o fi soluția.

o temă fructuoasă, zic. să vedem și opinia lui Sol... Ni!

o39_-_atât de.

pentru că acum pot şi 
poate
voi avea ştiinţa 
să şi cred.

o38_-_frica ucide mintea (f. herbert)

cel puțin două alte bloggărițe pe care le citesc au exprimat ceva asemănător în ultimele săptămâni: dimineața (sau în orice alt moment al zilei) deschid calculatorul (sau televizorul, sau primul ziar care le cade sub mână) și prima senzație este să se vâre adânc cu capul între umeri, în nisip precum struții, sau înapoi sub pătură, unde e cald, departe și uitare.

*iată: spunea și dina & menționa și zâna;

și de unde, de neunde nu se sfârșise bine impactul crimelor de pe insula norvegiană, iată că se descoperă că și ungaria are o insulă (cel puțin una), apar la suprafață supraviețuitorii (din câte am înțeles, tot unul, deocamdată), și reiese o nouă poveste demnă de clive barker sau serge brussolo. 

la turda, accident cu 5 persoane decedate.

la londra --- se știe. încă nu s-a terminat?

la cluj... la cluj e cald, e bine, criza matrimonială pare să se fi soluționat - momentan sub armistițiu, soții respiră, însă eu doresc să merg voluntar în austria și pentru prima dată îmi este mai frică de europa decât de românia.

o37_-_duc o viață complexă...

primo --- avem pisici cu clopoței :D.

vor fi și imagini documentare de îndată ce găsesc cablul de date, na.

secundo --- azi am pictat! a trecut atât de mult timp... mi-am dezgropat acrilicele cu care, cândva, realizam proiectul de atestat la liceul de artă, și mai apoi tricoaie-cadou pentru foști iubiți (ha-ha), și le-am utilizat cu destul succes. au termen de garanție ianuarie 2013! la fix, aș zice, și 10 ani, ce calitate! 

am în plan alte trebi decorative - acum au fost pereții bucătăriei, pe unde a dat soțul (pfff) neregulat (nu soțul neregulat, nu este un adjectiv; este un adverb pentru ”a dat”) cu var acum ceva vreme. aș putea adăuga și poze, însă motivația pentru care nu le adaug deja se găsește la punctul primo.

a mai fost și tavanul, pentru care trebuie să confecționez un abajur din duplex; cu termeni precum ”duplex” și ”acrilice”, clar mă simt ca în liceu! astfel, arta aduce bună dispoziție. am terminat și proiectul fotografic pe un an, completabil cu fotografii random; șiii plănuiesc o decorațiune pentru ușă, tot din duplex, și una pentru scară, din autocolant.

cred că îmi fac blog de do it yourself, prea multe-s făcute de mâna noastră în casa asta!

(la cel mai serios mod, pe lângă cel culinar)

astăzi a mai ieșit delicioasă și mazăreaaaaa.

iar pentru vineri, am o temă restantă:

vodă prin lobodă.

este în totalitate vina lui Sol Ni., al cărei punct nu știu exact unde mai vine.

despre vodă nu știu mare lucru, însă despre lobodă... loboda poate fi strecurată, într-una dintre regiunile din care provin, în borș, preparat pe care îl urăsc din suflet. însă, în cealaltă zonă de baștină-mi, loboda se poate amesteca, în lipsă de răcuină, în plăcinte specifice bunicești (deși sunt cunoscute drept ”codrenești” prin urbe), împreună cu brânză răsată. nu vreau și nu pot să explic ce delicatesă rezultă. 

o36_-_prima mea leapșă (a se citi pe un ton plin de mândrie și patriotism)

încep cu o leapșă preluată de la Sol Ni., care își schimbă prea des titulatura --- precum pe blogu-mi de recenzii literare, unde îmi storceam creierii s-o completez cu cărți, această listă îmi cere filme favorite, așezate după abecedar; să purcedem, zic. 

o35_-_copilăria îmi reamintește: werbung!

pe fugă, blogul fotografului nunții noastre (seamănă a formulare bisericească, însă nu este) --- globul lui radu. detalii multe și felurite cu altă ocazie; pe scurt, NE PLACEEE O.o!

o34_-_dacă e marți, e vacanță!

☞ am lipsit o vreme din spațiul virtual, întrucât m-am măritat; da; în sfârșit --- apocalipsa? n-a venit. ba chiar a fost mult mai frumos decât mă așteptam... însă lucrurile nu sunt tocmai roz-bombon acum, așa că încerc să le dreg, iar în încercarea-mi petrec mai mult spațiu în viața reală decât în cestălaltă ☜

totuși trebuie să îmi fac tema.

o33_-_cugetări semnificativ-biblice (watch the numbers!)

chiar atât de fragil să fie?

; de aici

#40. ca să urmeze cele 40 de zile până la înălțare.

o32_-_dacă e vineri, e coada... săptămânii!

e vinerea mare paradoxală, și nu voi mai blasfemia precum aseară. aseară eram ruptă-n felurite chipuri, după sărbătorirea romantismului extrem maratonând desculță pe asfalt încins de vest (nici o diferență față de asfaltul încins de sud, cred eu), ca să-mi dovedesc disperarea și alte cuvinte cu d. by the way, am decis: NU îmi mai arăt disperarea. faptele de ieri (joia mare paradoxală) mi-au arătat că prea exagerez; prea dau apă la moară. dacă vreau respect, nu îl câștig fugind pe străzi desculță, căpiată, cu bunătate de rochiță în dezordine și pe cale să fac infarct. chestiile astea lacrimogene bollywoodiene, pare-mi-se că nu funcționează conform planului. după o vreme, e nevoie de calm și de sânge rece. mna. 

o31_-_bună dimineața!

amr 3. și cu ce amr din astăzi, 3 și o frunză, cum număram ”când eram mică”.

și pentru că inspirația personală e scufundată în pastile calmante (m-au luat durerile nefacerii), am ales, pentru prima parte a zilei, să lincuiesc către un post tematic, pe gustul meu. ingioi!

o30_-_am schimbat prefixul, dar năravul... da?

aprob când mi se spune, încercăm; și reușim.

mă întristez când aud, nu se poate -- însă, cum-necum, se produce surpriza, și atunci...

dau din coadă pe idioțește când e sigur. 

(iar după punct, dacă urmează dezamăgirea cumplită că, de fapt, nu e ---.)

(bonus) dacă e marți --- e tare, de data aceasta!

acum, eu și construcțiile... we have a history :o).

în clasa a douăsprezecea (pfff, ce mi-a plăcut să scriu corecțește românește!), un prieten de la liceul de construcții din urbea-mi cu pretenții de municipiu m-a rugat să-i redactez atestatul profesional. acesta se întâmpla să fie despre CĂRĂMIZI. best atestat ever! am aflat tot ce se poate ști despre consistența, dimensiunile, cantitățile necesare amalgamului etc., și mi-a plăcut maxim să-l surprind recitându-i-le. ajungi să înveți dacă tooot citești. 

ulterior, contact cu domeniul am luat destul de puternic de când cu apartamentul propriu, sau, mai bine zis, de când cu viitorul soț propriu care s-a apucat a meșteri felurite prin zisul apartament. feluritele, care mai de care, de la gleeet (my favourite!) până la domostuck (și nu este o reclamă), până la explicații de ”cum putem înlocui pereții” - întrucât locuim într-o cutie. 

anyway, ideea de beton, totuși, este departe de cutia noastră sau de antecedentele cărămidărești. BETON este un cuvânt fost cul (a se citi în varianta franceză, unde înseamnă, printre multe altele, cur), folosit în esență pentru a arăta cât de mișto/mirific/mirobolant este un lucru, o ființă, o stare sau, mă repet, un cur. de asemenea, exista în varianta superlativă beton armaaat (neapărat cu acest a prelung, ca în finlandeză).

mă mai duce cu gândul și la metropole, de obicei descrise ca simfonii de metal/oțel/fier și beton - cuvântul concrete sună mult mai bine în context, și iată cum din tema de marți am scos un sfert de eseu lingvistic.

capisci?

o29_-_mi-e dor, mi-e dor de frații mei din labrador!

uneori mă simt de parcă (zic, de parcă, pentru că nu am idee cum se simt ele de fapt) aș fi una dintre acele femei abuzate, fizic, verbal, & sau /, în orice caz, abuzate, bruscate, asupra cărora se face uz de violență. vezi doamne, îmi înțeleg vina; până la un punct. există un punct în care nu mai poți arunca pisica - pisica se înmoaie și nu mai e pasabilă. există punctul acela în care orice om cu o urmă de glagorie știe să-și stăpânească reacțiile, știe să facă pasul înapoi și să se calmeze, să privească lucrurile într-o altă perspectivă. 

ori omul ăsta pare să nu mai știe să se oprească în acel punct. 

două zile de obiecte distruse, răceală, seismograf și ochi umflați de plâns. două zile în care, cred, ar fi trebuit să ne bucurăm de numărătoarea inversă și de oamenii dragi care, surprinzător, și-au confirmat prezența la evenimentul nostru. două zile în care trebuia să chicotim complice, să ne ținem în brațe, adăugând (la fel ca dimineață) un ursuleț foarte moale - care, cândva, mi-a adus un inel, așa cum moș crăciun aduce cadouri, în care voiam să fie dragoste sub toate formele, moale și iute și intens și molcom și, și, și, mă pierd în detalii când vine vorba de ce lipsește. 

a început săptămâna mare. această parodie care, sper, nu va deveni tragicomedie.