mă întrebam de ce am visat atât de divers și m-am trezit atât de frumos, cu un braț aruncat lejer de-a curmezișul umerilor. nu avusesem o noapte de vis în stil formație-dance-răsuflată, și nici... apoi am avut refelația (acesta nu este un typo!): am dormit într-un alt pat, într-o altă casă, cu o plapumă groasă la mijloc de august, cu burta plină, după o jumătate de fata cu portocale.
eu nu am portocale, am piersici, și niște urme lăsate de gazdele grăbite la scârbici de curățat. apoi stau în dubiu, întrucât prealabil nu am: să-l trezesc? să-l mai las și să iau cartea pe verandă? să pregătesc un mic dejun copios, deși lipsit de licoarea zeilor? să fierb totuși licoarea zeilor din rămășițe din dulap, și s-o înghit fără atracția principală? vacile-s aproape, deci laptele din frigider e nefiert. experiențele mele cu fierberea laptelui nu sunt demne de menționat.
la țară e frumos. în țară e frumos. pe mine însă mă paște o excursie acolo unde și împăratul merge singur (zice-se), deeeci... pe curând (era să fac un ne-typo nerușinat, ha!).
No comments:
Post a Comment