o28_-_post autosuficient zis wtf!

astăzi sunt nemulțumită, pentru că astăzi vine după trei zile (parțial) mulțumitoare. singurul lucru pozitiv: standul! tocmai standul de culoare movulie, care se asortează cu netbook-ul maroniu, pentru a-mi da o stare de spirit neamorție în această zi gri și atât. hrrr.

statistic, am pierdut timpul de la ora 8:00 și până acum. am vizionat ceva episoade din seriale promițătoare care s-au născut pentru a mă ucide în chinuri, în final (the 4400); din seriale deocamdată doar promițătoare care nu mă chinuie încă (alphas); și din seriale cândva dragi care au devenit otrăvitoare, but i watch them for the porn (torchwood, ajuns la nivelul iv, american, oh my).

altceva, nimic. în curând, ora 20:00. am de pregătit o tartă cu vișine expirate, de făcut un duș de vreo oră ca sa curăț plictiseala și praful interior, de cărat niște vrafuri de haine sus/jos, și mai ales de adunat orice urmă de energie pozitivă mitic existentă înăuntru pentru a-mi întâmpina cum se cuvine viitorul soț. mrrr.

hrrr-mrrr, mi-e de-o bere și de uitare, de înapoi-în-timp să văd. 

m-a obosit anul acesta mai mult decât mulți alții. mi-a cerut mai multe decât mulți, și mi-a oferit înapoi pe măsură. am aflat mai bine și mai clar ca niciodată că orice în viață are un preț, și de multe ori tva-ul este bine camuflat la capătul etichetei. 

deci, cu mrrr și hrrr, mai am 4 ore la dispoziție să-mi coc tarta, să îngrijesc pisicile neglijate, să mă curăț de păcate și să fac slalom sus/jos pe scări. bonus, poate, poate nu, și poate de mâine începe o scurtă eră în care se stă liniștit, se organizează și se lasă deoparte dramele personale, de cuplu, de familie etc. 

aș vrea să fiu zen, ocultă și hippy ca să fie bine. 

ca să fie --- eu.

(bonus) dacă e vineri --- e târziu la fereastră!

la fereastra mea, ăăă, a ta, de fapt - târziu. asta pentru că Sol este pasionată de romanțe. 

eu una am un singur lucru de spus pe această temă: îmi plăcea și încă îmi place să trag cu ochiul în casele oamenilor, pe înnoptate. oricât de kinky ar suna, nu sunt un soi de peeping tom autohton, feminizat. când eram muuult mai mică (acum sunt doar un pic mai mare), pe drumul extrem de kilometric de la ”oraș” la ”țară”, treceam deseori prin sate, comune, etc. și ce putea fi mai plăcut decât să admiri arhitectura, așezarea, trăsăturile...? ei bine, putea. mai vedeai o sclipire dinăuntru. un chip la fereastră; un gest; o farfurie. cel mai frumos era în preajma sărbătorilor de iarnă, când vedeam sute de brazi împodobiți diferit și strălucind, fiecare, pe limba lui.

încă mai trec așa, zăresc lumină înăuntru din autobus, și îmi place să îmi imaginez cine locuiește înăuntru, ce face acolo, și de ce. fiecare interior târziu de casă e un pretext pentru o poveste, în fond.

p.s. e oficial, mă mărit peste 10 zile! am una bucată înștiințare de la primărie în acest sens. deeeci - când aveam vreo 20 de ani ---. :D

(bonus) dacă e marți --- e moale.

prima noastră* temă, am decis, se va situa întotdeauna marți. dacă e marți -- azi e moale.

ada milea-moale

Asculta mai multe audio diverse

pentru mine, moale înseamnă această piesă de ada milea, ascultată întâia dată într-un atelier de pictură în care se și dormea, se și mânca, se și bea, se adăposteau porumbei, țigări, pietre de râu și filosofii neîmpărtășite. era boem? încă nu știu. era moale? rareori, poate după lăsarea prafului; și poate, draperiile, dar nu le atingeam, de frica aceluiași praf. 

cineva, cândva, un nume într-o carte, mi-a parafrazat melodia:

ce frumos e să spui moale,

moale este ursulețul --.

adică, eu. 

am avut un coleg care vedea înăuntru, fără a fi gastroenterolog(ist). el a spus despre mine, de asemenea, că sunt moale, dar cred că se referea la niște părți anatomice de asemenea descrise ca fiind ”calzi”. vedeți voi, limba română este maxim de permisivă. 

* Sol & subsemnata

o27_-_mai -- mai -- mai cu soare, bre!

în continuare îngrijorată că sunt singura persoană dotată cu interneți căreia nu i se încarcă El Jay de aproape 24h, prefer să mă cușionez (cușiona, a se = sinonim cu perni, a se; semnifică învelirea într-un strat grosuț de materie repelentă și impermeabilă, care oprește spaimele, angoasele și îndoielile) în amintirile de acum câteva zile. să fi fost... alaltăieri. da. duminică.

a fost o duminică sfârșită în scrânciob, parcă pentru a compensa momentele de gelozie și de tăcere ulterioară, parcă pentru a șterge urmele criticilor (”iarăși... și doar ai promis...”), încruntărilor și pauzelor vinovate (”cum să nu fi auzit de el? ești un incult!”). scrânciobul ăsta -- trebuie că. și mă opresc, pentru că, în fond, a fost acolo dintotdeauna.

o26_-_să mori de dragoste uimită.

traducerea agricolă a mers mult mai bine decât mă așteptam: a fost o mică plăcere nevinovată, care mi-a luat circa 3 ore, în timp ce-mi lăsam jumătatea să doarmă mai mult decât ar merita cineva. hmmm.

așadar azi: umblătură. e prima zi când nu am de tradus și mă simt cam derutată, însă fâțâiala de la fac (nu a mea, deși arată comunist de bine) la școală (a mea viitoare, și multiculturală) la sediul pedagogica (întrucât da, va trebui să urmez miraculosul modul) la cumpărături (am descoperit că fixativul nu e suficient de zdravăn pentru freza de nuntă; în plus, nu mai avem unt și există un nou substitut de raft de prins în bucătărie) - în vizită și iar acasă.

a propos de vizite, tare bine mi-a prins întâlnirea cu o veche prietenă zilele trecute! m-a ascultat, și-a dat cu părerea, ”te iubește - îl iubești”, toată lumea e în acord în această privință. doar că, eu de ce nu simt c-ar fi așa?! 

o25_-_radius + ulna = love

cel mai recent efort de traducere (încheiat în urmă cu cca. 2 minute) m-a spălat pe creier, și nu pe cap O.o -- e drept, ador să traduc cam tot ce e medical (ipohondria o fi de vină?), însă partea chirurgicală, cu denumirile și verificările sale, mă scoate din minți. în fine. s-a terminat.

următorul efort de traducere se va centra pe, lo and behold, agricultură. ceva nou, deloc proaspăt, pentru că încă nu am fermă în australia să-mi fie necesare cunoștințele despre semințele tratate. dar nu se știe. niciodată nu se știe.

și nici aseară nu am știut ce va urma până nu (l-)am trăit. scurtcircuit.

o24_-_sophisme (cu ph 5,5)

mă gândesc că abia atunci când voi înceta să te consider obiect sexual și te voi privi ca pe un om care nu este o simplă prelungire a penisului (cum grăia un banc expirat într-o vreme și mai demultă), atunci și abia atunci voi ajunge să te tratez așa cum ai nevoie ca să mă tratezi așa cum am nevoie.

nevoile -- și neamul.

o23_-_Doamne, ocrotește-i pe români!

o22_-_nc17, adică, nu e pentru minori???

o21_-_la răscruce de cânturi

o20_-_în care mă plâng.

m-am întors unde nu îmi amintesc să fi fost: la spălat de cămeși și tchiloți(-ari) manual. 

MANUAL, zic. 

o19_-_despre groapă.

mi-a fost... chef să scriu, însă circumstanțele nu mi-au permis-o. sau permis-ul, întrucât scris-ul este de gen-ul neutru, așeee?

o18_-_nu-mi mai știu ziua.

astăzi sunt în dispoziție de:

bloguri; urzeală; somn; apă (multă); țopăială imaginară.

o17_-_de-a dreptul obscen.

note to self: mai verifică și termenul de valabilitate de pe cutie înainte să arunci 250 ml lapte cu tot cu trei soiuri de cereale din el deoarece s-a brânzit la microunde. mda. așa mi-am început dimineața: refăcând laptele vărsat. do not cry over spilt milk, se spune. n-am plâns. l-am aruncat la gunoi. bine că mai era.


de fapt, dimineața a început mult mai devreme, ca orișice zi de lucru a lui. dar nu mă plâng. ieri ne-am trezit la 11, după un somn al meu de 12 ore, aprox. pentru prima dată în muuultă vreme, am adormit înaintea lui. și pfff, dramă și ieri. cum să te culci la 2 când știi că te trezești? sau nu, cum a și fost, de-am tras și am rugat și am implorat și tot în capul meu s-au spart oalele de copil mofturos și fără răbdare.

spune, nu mai am răbdare.

păi și? eu cum mai am? după ce că vin pe locul 3, deocamdată, după joc și după carte? ai noroc că-mi place parfumul pielii tale dimineața; și seara; și mereu, chiar dacă-i atinsă de transpirație sau praf întărit, e tot așa, și o prefer fără diavolul-pestriț sau cum îi zice sticluței ăleia de-o ții pe raft să-mi cadă în cap când șed pe budă.

în fine. ni s-o întoarce și apetitul. adică lui.

dar am descoperit un nou passtime de minune. scormonitul în papuci la mall. adică în auchan. pfoaaaiii ce ne-am mai distrat. 15 roni gaură în buget, dar parcă-parcă a meritat. cu predilecție maldărul de papuci adunat. săracii mapeți de la mall. trudi-v-or.

o16_-_îmi urăsc munca.

urăsc să traduc la ora asta și mai ales contratimp. îmi vine să scriu ”reseteală” în loc de ”resetare” și să fiu extrem de creativă cu limba română. s-o abuzez creativ și recreațional.

măcar pisicile au fost inimaginabil de cuminți toată ziua.

coc ele ceva.



dacă nu pierdeam un ceas jumătate căutând o stradă idioată pe care nici nu am găsit ce mi se recomandase, acum poateee aș fi terminat deja. dar așa -- mea culpa. a trebuit eu să petrec 1 oră și 20 de minute (!) la telefon cu a mea mumă, disecând probleme telenovelistice de familie și comentând faptul că, dacă mă mărit, nu am voie să mă joc cu urși de pluș.

ba că da.

o15_-_nu.

am constatat astăzi că viața e altfel cu un abonament pe toate liniile.



însă atât. calling in sick. și așa că managerul de proiect nu înțelege cum e să izbucnești în lacrimi din oră în oră pentru că ai o infecție a sinusurilor; ai primit un rezultat negativ la analize; îți amorțește mâna stângă ore la rând; crezi că șansele să mori dureros în următorii 3 ani ți-au crescut cu 80%. 

o14_-_mușețel.

în zilele când nu sunt singură acasă (ha!), îmi vine greu să postez. de parcă energia mea s-ar consuma pentru spoială (a bucătăriei, de data asta) și dramă (mult mai puțină decât de obicei, dar însă totuși...). la acestea se adaugă un praf de îndoială cu tentă erotică și ceva împliniri; i-ha, fotografii de nuntă avea-v-om, dacă mai facem, dacă mai fi-va... nuntă. nu în cer, precum la bacul dezastruos (zic ziarele). ci pe pământ. precum în cer, așa și pe pământ.

cândva gândeam așa.

am stricat filmul.

și pe deasupra, lucrul nu mai contenește. mi-am trimis probele de traducere incomplete, totuși le-au acceptat. dar hei, oricum nu doresc maxim să lucrez cu un birou din românia, cu atât mai puțin loco.



poate că mâine mă trezesc din nou ca para (focului).

știți leacuri pentru gingii inflamate?

(bonus)

cât de cool e să mergi la magazin (hypermarket, în fine), să ai 30 de lei în portofel, iar tanti de la casă să te anunțe că te costă 29,78 :D :D :D



the things that make me happy. ridiculous.

o13_-_cu pisici.

firește, în această imagine pisicile par călduroase, prietenoase și pregătite de nesfârșite sesiuni de mângâieri. de faaapt, esența răului este ușor detectabilă pe mutra celei de sus -- pisica rebelă, pisica nesuferită, pisica pe care aș șuta-o 90% din timp. pe de altă parte, în față, se remarcă figura inteligentă și elegantă a supranumitei puf alb. caaare, dacă mai pândește multă vreme cana mea de ness cu lapte, va fi mânjită pe bot cu el. 

totuși, nu o vreau și pe ea hiperactivă O.o

what else? trebuie să demarez în trombă traducerea (intenționam să termin azi spre a beneficia de cele două zile libere care urmează); încerc să urmăresc camelot (versiunea eva green & joseph fiennes); am chef de lecturi electronice. 

și nu îmi împart ness-ul cu pisica. nu-nu.

o12_-_țângurile ce le-ndoi pentru lovire.

i. cu privire la subiectul pisici, dețin acum o pisică tare cuminte și una la fel de zăludă ca înainte de bătaia încasată mai devreme și de zgârieturile adânci crestate ca revanșă; cea cuminte șede în aceeași poziție de ceva ore și mă privește cu ochi mari care întreabă, ce-am făcuuut? cealaltă este la a doua muscă copioasă pe ziua de azi. pe aceasta chiar i-am servit-o eu, ca să salvez perdeaua. the things i do for love.

ii. fix când mă apucam vitează de-un zdravăn re-reading asoiaf (și citeam cu spor a patra pagină), reușește managerul de proiect să facă platforma să meargă. jolly fuck, iată-mă lucrând pe promisiuni din nou.

iii. vremea ar trebui să se care spre est, vest, sud sau nord, doar să redevină cu soare și fără vântul care-mi intră în ceafă și-mi iese pe nări sub formă de șuier, sau îmi coace îndărătul frunții ca un pumnal. cred.

iv. îmi stă deci bine cu pumnal în frunte?

v. my man is totally unpredictable, childish and faaar from understandable. acum, zice el, iubesc banii. credeam că pe altcineva. cine o mai fi și ăsta, banii? să ascult madonna mai des? dar tot ne căsătorim, zice. mai sunt cinci săptămâni. în balon. că dacă mă tot privează, iar devin isterică. asta dixit tot el. și cine se va sacrifica pe altarul răbădării? moi-meme. de data aceasta pentru că am obosit să tot argumentez.

p.s. am primit azi în dar o marlboro mentolată. uaaaiii ce bună a fost! calitate mult peste viceroaiele mele insipide. dar cui să-i dea mâna? mai bine cheltui mai puțin pe țigări care îmi dau dureri de cap, nu?

o11_-_de ce nu-mi știi?

aceasta este o parafrază inteligibilă și nu inteligentă a faimosului titlu de ce nu-mi vii. cred, cel puțin, că exista. de parcă eminescu îl scornise. y/n? who guesses gets a cookie. cu toate că numai despre prăjituri nu doresc să polemizez acum; mi-au sufizat cele imprăștiate pe hol în urmă cu niște seri, din motive serial killer de idioate. despre idioțenie și vederi înguste și păreri meschine se va scrie, așa ar trebui.

nu îmi mai suport o pisică. voi părea desigur lipsită de sentimente dacă voi afirma că, din două pisici, una se dovedește constant puf alb, iar cealaltă puf gri. aș istorisi diafimul chiar acum, dacă nu m-ar presa chestiuni stringente. e povestea care mi-a bântuit copilăria. și adolescența. și mi-o amintesc și acum. am fost eu însămi ba puf alb, ba puf gri. au fost și alții. nici unul precum pisica vinovată, care, spre deosebire de pufa albă, e incalificabilă și ar trebui vârâtă cu sila într-o casă de corecție pentru pisici năroade. aș putea sponsoriza una, întrucât să o conduc... și cum să expulzezi o singură pisică? mai ales când nu e preferata ta; când se întâmplă să facă a mia prostie și ți se spune, păi pe tine te-a ales. grozav. puf gri needs to crawl under the furniture and get a life.

nu îmi mai suport nici jumătatea. am senzația că nu înțelege. am senzația ca nu îl înțeleg. trăim în lumea noastră neînțeleasă și neînțelegătoare în care orice pas înainte e tremurat, nuanțat, iar orice pas înapoi, genune, că tot ziceam de eminescu. și uneori aș vrea să fiu din nou în septembrie, să fiu altfel, să zic altfel, să fiu atunci cu mintea de acum, atunci, când încă nu erau lucruri pierdute și încă nu învățasem să ne mințim.

alexandru andrieș a zis-o bine, cu a lui cea mai frumoasă zi.

de aceea nu recuiesc nimic astăzi, și nici la borgias nu mă uit. pentru că mă plictisește.