21/08/2011

o43_-_mai vii matale mâine!

iarăși a trecut o vreme.

eunoi am fost în concediu; o glumă bună, care devine deja răsuflată. orice ieșire a noastră din perimetrul casnic este etichetată ”dezastru”. mi s-a comunicat, de altfel, la nervi, că nici o clipă alături de mine nu a fost ok. citat aproximativ, căsnicie (deja) în derivă (?), terapie vărelnică pe drumul de întoarcere --- măcar asta, măcar! poate a avut efect. cine să mai știe? cine să mai înțeleagă? dreptate avea părintele lui fulger: nu cerceta aceste legi/că ești nebun de le-nțelegi

și cum am revenit de la o pomenire unde nu s-a pomenit nici un cuvânt despre cea pomenită, cu excepția slujbei dintr-o biserică odinioară semi-legendară, care acum are pereți goi și morminte dinainte, am decis să mai fac un blog. AICI veți putea citi despre bunica, așa cum mi-o amintesc eu. tot timpul, fiecare colțișor de casă, de grădină și de vecină îmi amintea câte o istorisire cu ea. cum nimeni nu s-a ostenit să le spună, cum oamenii au fost mai preocupați să bea, să mănânce, să vorbească cu gura fără ei sau să-și spună cuvinte grele într-o grădină care era cândva prilej de relaxare (la ultimele subscriem eu și al meu soț), am hotărât să grăiesc eu. să nu citească nimeni, dacă n-are a citi. eu tot voi scrie, pentru că bunica merită măcar atât.

de îmbuibat m-am îmbuibat în continuare, dar tot nu se va pune nimic (thank god!). scenele dramatice au alternat cu cele pseudo-frumoase; bărbatu-mi și-a fărmat vederea și a ratat munții maramureșului. am făcut poze, măcar pe acelea să le vadă - se vor vedea și aici, odată faimosul cablu găsit O.o... 

ce mi-a plăcut au fost vecinele, vechile mele prietene: tanti a. cu veșnicele pisici, devenite vedete peste noapte datorită interesului și aparatului nostru; e. - neni, cu aceeași voie bună și aceiași ochi albaștri, în casa căreia n-am mai fugit de-acasă de 20 de ani --- care ne-a urat ”să nu despărțim niciodată”, întrucât auzise că ”m-am măritat”. am invitat-o la nunta mare, fără asemănare, despre care dumnezeu știe dacă va fi; deși ei, toți, zic, păăăi, e ușor să faci nuntă. hmmm...

până și unchiul cel mai nepreferat s-a purtat frumos. tata --- 1/5. persoanele intrate cu forța în familie --- no comment; așa e de drăguț să primești cadouri cu preț! alții --- puncte bonus pentru verișorii-terapeuți, deși nu știu că uneori nu mai e de ajuns nici vinul roșu, nici lenjeria (de pat) sexy, nici inițiativa. și totuși, m-a pus pe gânduri ”eu nu te-aș suporta nici un minut”. așa să fie oare? să fac un poll?

dăm pisicile. într-o vreme. 

un loc tare mișto aici; iar tema de vineri o postez mai târziu. am nevoie de a doua cană de cafea, binecuvântată fie tanti a., căci ea a fost singura de s-a gândit ieri să aducă o tinichea plină cu lichidul zeiesc. pfoai, singură am halit-o. ca pe vremuri, când venea să macine cafeaua la fenti-mama, și eu muream de draci din cauza zgomotului, dar zăboveam, că îmi plăcea mirosul.

2 comments:

  1. Pe sistemul it's easy to get the crown, harder to keep it?
    Welcome back.

    ReplyDelete
  2. da, e o zicală foarte adevărată.

    aș vrea să pot pune în practică cele o sută de soluții sugerate de tot atâtea persoane (păstrând proporțiile), dar sincronul nu e clar punctul nostru forte.

    încerc să las de la mine maaaxiiim zilele astea, deși nu-mi vine ușor deloc. dacă nici asta nu merge... în loc de part II, poate plătim un divorț. naiba știe.

    clar nu mai am chef de multe chestii ”normale” de care aveam chef înainte. puroiul de la măsea n-ajută nici el. urăsc curentul.

    ReplyDelete