25/06/2011

oo6_-_neoul.

comunic țării și poporului că sunt tristă și dezamăgită. în urmă cu niscai săptămâni am găbjit de la kaufland (pe bani reduși) una bucată suport verde de ou cu mutriță nostimă. atâta de mult mi-a picat cu foc la inimă, că l-am achitat fără a clipi și l-am luat acasă, să-mi amintească de copilăria cu ouț fiert moale pus de buni în suport și chinuit de lingurița-mi cu sârguință.

am vrut, de dimineață, să folosesc achiziția. m-am trezit mofluză. nedemirare. bărbatu-mi a revenit acasă în jurul orelor 3, întrucât atunci i-au dat drumul de la lucru, zice el. bere? băut. că doar își permite în timpul slujbei, nu? atitudine? avut. vechea poveste când eu încerc să-l cresc și el devine tot mai rebel pe măsură ce înaintează discuția. până la urmă am fost banca pe care s-a așezat polițistul: am cedat.

vise interesante am tot avut, printre care se făcea cum că mama lui plus un cârd voios de mătuși veniseră în vizită și, peste câteva ore doar, mutaseră toată mobila de sus, instalaseră tot felul de comutatoare/declanșatoare/controloare dubioase și voodoo de electricitate și gaz --- eh. you get it. și am mai primit la noi și un homeless peste noapte, îmbrăcat în călugăr semi-budist (avea glugă) și înarmat cu o semi-halebardă (cu dimensiuni de topor). am supraviețuit.

deeeci m-am trezit singură. îl las să-și doarmă nervii și copilăriile, deși știe prea bine că aveam cumpărături de pseudonuntă și legume în plan. e deschis realul până hăt bine. am prăjit deci pâine. am uns-o. am tăiat ardei iute și mi-am vârât prompt mâna în nas. cunoașteți, poate, rezultatul, dacă vă treziți cu aceleași atitudini țărănești ca mine. șiii am fiert ouțul. i-am făcut poze (vor veni). după ce am gătat pâinea însă... DEZ. amăgireee.

ouțul NU FIERSESE bine :///

ursul e acum și mai mofluz. nu știu să fierb un ou, deși din mâinile-mi pline de har au ieșit sumedenie de mâncăruri complexe și elaborate, delicioase, apreciate. ouț nu.

există o plăcere masochistă în a mânca singur în timp ce jumătatea-ți probabilă încă doarme sus.

4 comments:

  1. Eu mă gândesc la Lilliput.

    ReplyDelete
  2. Din cauza ouțului? A trecut o vreme de când am citit aceea, și niciodată n-am înțeles de ce adică e o satiră politică. But then again, nici la LOTR n-am înțeles.

    ReplyDelete
  3. LOTR nu e satiră politică. LOTR e utopie pentru ciudați.
    Iar despre Guliver, nu-mi pasă. Ia zi, tu la ce capăt spargi ouțul?

    ReplyDelete
  4. La capătul care nu șade în suport, evident.

    ReplyDelete