o19_-_despre groapă.

mi-a fost... chef să scriu, însă circumstanțele nu mi-au permis-o. sau permis-ul, întrucât scris-ul este de gen-ul neutru, așeee?



duminică s-a stins, s-a dus, a dispărut dintre noi, a-toate-aceste-sinonime-veștede ființa care, în mare parte, definitoriu pentru ce am devenit, m-a crescut. și după șocul îndurat, pentru că se făceau planuri să mergem în vizită la finele lunii, a trebuit să participăm și la înmormântare, o altă parte searbădă și dureroasă a unui asemenea --- eveniment?!

a trecut. am păstrat perechea ei de ochelari, sustrasă de pe un dulap în care, cândva, ședeau jucăriile mele. pe alte rafturi erau lucrările de traforaj ale tatei, caietele lui vechi, iar dedesubt, vesela. e un dulap verde, căruia îi cădeau mereu mânerele. le puneai la loc, și tot cădeau. deasupra lui se găseau cândva componentele unui serviciu vechi pentru condimente; masive și maronii, într-unul se găsea comoara de cacao.

îmi plăcea mult cacao când eram mică.

ziceam că mi-ar plăcea să îi văd pe toți la un eveniment fericit. i-am văzut, pe unii dupa 5, 6, 7 ani chiar, cu această... ocazie. și vecinele, prietenele mele dragi de pe vremuri, când eu, copil bătrând, mă jucam doar cu bătrânii și bătrânele. au rămas tare puține. cine știe când le-oi mai vedea, poate la următoare înmormântare :///

fut-o soarele, cum zicea ea.